În timpul războiului Rusiei din Ucraina, Uniunea Europeană a fost în mare parte interzisă rușilor dornici să intre în blocul comunitar. Zborurile și transportul terestru către și dinspre Rusia au fost interzise, iar națiunile UE au impus sisteme de vize mai stricte și mai costisitoare, îngreunând astfel intrarea rușilor în zona europeană. După ce președintele Vladimir Putin a anunțat un ordin de mobilizare parțială la 21 septembrie, o măsură care a declanșat o goană a rușilor spre frontiere, mii de oameni care au înercat să evite să fie recrutați s-au lovit de aceste reguli de intrare și mai rigide.
Iar acum, se nasc diviziuni între membrii UE. Ar trebui ca Europa, care este unită împotriva invaziei rusești, să-i adăpostească pe cei care fug de recrutare? Țările baltice (Estonia, Letonia, Lituania) și țările est-europene, precum Polonia, și-au închis rapid frontierele.
„Lituania nu va acorda azil celor care pur și simplu fug de responsabilitate. Rușii ar trebui să rămână și să lupte. Împotriva lui Putin”, a scris ministrul lituanian de externe, Gabrielius Landsbergis, într-un tweet.
El a precizat că rușii ar putea protesta sau chiar deveni prizonieri de război în loc să fugă în Europa.
„Azilul pentru 25 de milioane de eschivatori nu este o opțiune. Rușii trebuie să elibereze Rusia”, a adăugat el.
Europa „ar trebui” să dea dovadă „de deschidere”
Alte țări din UE, precum Germania, au adoptat un ton mai blând. Într-un interviu acordat cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), ministrul de interne, Nancy Faeser, a declarat că „oricine se opune cu curaj regimului lui Putin și cade astfel într-un mare pericol, poate solicita azil pe motiv de persecuție politică”.
Charles Michel, președintele Consiliului UE, a împărtășit o opinie similară, scrie Aljazeera.
Într-un interviu acordat publicației Politico, el a declarat că blocul celor 27 de membri ar trebui să dea dovadă de „deschidere față de cei care nu doresc să fie instrumentalizați de Kremlin”.
Mecanismul politic integrat de criză al UE, care este activat în cazul actelor de terorism sau al oricăror alte crize de urgență în UE, a avut o reuniune la 26 septembrie în scopul dezvoltării unui consens. Dar, o abordare unitară nu este încă pe masă.
Bram Frouws, directorul Centrului mixt pentru migrație (MMC), cu sediul la Geneva, a declarat pentru Al Jazeera că, deși reacția est-europeană este de înțeles, având în vedere istoria regiunii cu Uniunea Sovietică, emoțiile ar trebui lăsate deoparte atunci când vine vorba de acordarea de azil.
„Este îngrijorător dacă deciziile privind acordarea de către UE a statutului de refugiat sau a altor forme de protecție se bazează pe faptul că blocul simpatizează sau nu cu un anumit grup. Am văzut deja acest lucru în modul în care UE a primit refugiații ucraineni în comparație cu refugiații veniți din zone mai îndepărtate. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple”, a spus el.
„Desigur, este de înțeles că refugiații ucraineni evocă mult mai multă empatie decât refugiații ruși, dar deciziile privind azilul ar trebui să se bazeze pe criterii obiective și pe evaluări individuale”, a adăugat el.
În cursul săptămânii trecute, aproape 53 000 de cetățeni ruși au intrat în UE, cu 20% mai puțin decât în săptămâna precedentă, potrivit Frontex, agenția de frontieră a UE.
Finlanda, poarta rușilor în Europa
Cei mai mulți au trecut în Finlanda, care a fost singura țară din UE care și-a păstrat frontierele deschise pentru turiștii ruși până la 30 septembrie. Agenția a precizat, într-o actualizare, că numărul sosirilor de ruși va fi probabil limitat de politicile mai stricte ale UE în materie de vize, dar este posibil ca numărul de treceri să crească dacă Moscova va închide granița pentru potențialii recruți.
Când a anunțat ordinul, președintele Putin a spus că acesta se aplică cetățenilor aflați în rezerve militare sau celor care au servit anterior în forțele armate. Proiectul se aplică, de asemenea, teritoriilor anexate ale țării, precum Crimeea.
În timp ce recrutarea este legală în Rusia și în peste 100 de țări, bărbații care refuză mobilizarea au o istorie îndelungată, potrivit lui Elisabeth Braw, cercetător principal în domeniul politicii externe și al apărării la American Enterprise Institute.
„Am văzut acest lucru când mii de bărbați americani au fugit în Canada pentru a evita să servească în războiul din Vietnam. În timpul războiului dintre Iran și Irak din anii 1980, mii de bărbați iranieni au fugit, de asemenea, în Suedia pentru protecție și au primit azil pe motive umanitare”, a declarat ea pentru Al Jazeera.
Dar, ea a adăugat că, în acest caz, din cauza războiului din Ucraina și a situației geopolitice de securitate, unele țări europene vor rămâne reticente în a acorda azil bărbaților ruși.
De la începutul invaziei rusești în Ucraina, peste 1,3 milioane de cetățeni ruși au intrat în Uniunea Europeană prin frontierele terestre, potrivit datelor Frontex. Exodul a avut un „impact semnificativ” asupra Finlandei, potrivit ministrului finlandez de externe Pekka Haavisto. Finlanda are o frontieră terestră lungă, de aproximativ 1.300 de kilometri, cu Rusia.
„Oamenii călătoresc înainte și înapoi peste graniță și, în mod tradițional, Finlanda a fost foarte reticentă în a provoca Rusia din cauza istoriei sale cu această țară”, a declarat Braw. „Acest lucru a făcut ca țara să nu se grăbească cu închiderea graniței pentru ruși”.
Finlanda a menținut un dialog cu Rusia, în timp ce și-a consolidat sistemul național de apărare, dar „de data aceasta, scrisul era pe perete în ceea ce privește necesitatea de a închide granițele față de Rusia”, a declarat Braw.
Dezbateri pe tema acordării vizelor
În timp ce țările UE dezbat această problemă, Ylva Johansson, comisarul pentru afaceri interne, a stabilit direcții privind acordarea de vize pentru ruși, afirmând că aceștia au în continuare dreptul de a solicita azil.
„Dreptul de a solicita azil este un drept fundamental”, a declarat ea într-o conferință de presă la 30 septembrie.
„Statele membre trebuie să facă o evaluare foarte amănunțită a securității și, dacă o persoană ar putea reprezenta o amenințare la adresa securității sau o amenințare la adresa relațiilor internaționale pentru unele dintre statele membre, această persoană nu ar trebui să primească o viză”, a adăugat ea.
În timp ce Frouws de la MMC este de acord că sunt necesare evaluări individuale mai stricte, el a declarat că închiderea frontierelor nu este o soluție utilă.
„Închiderea frontierelor și a accesului la vize ar împinge probabil și mai mulți ruși în sistemul de azil, care este deja destul de supraîncărcat în multe țări”, a spus el.
„În schimb, dacă Europa își deschide granițele pentru rușii care fug de regimul lor, de fapt, acest lucru subminează și retorica lui Putin despre faptul că Occidentul duce un război împotriva Rusiei. Dar, bineînțeles, menținerea granițelor deschise nu ar trebui să însemne că oricine poate intra nestingherit.”
Pe măsură ce frontierele UE s-au întărit, țări precum Georgia și Kazahstan s-au confruntat cu afluxul de ruși care au fugit de mobilizare.
Giga Bokeria, un politician georgian și președinte al partidului politic Georgia Europeană, a declarat că, deși Bruxelles și Washingtonul au sprijinit Tbilisi timp de mulți ani, nu a existat un ajutor deosebit atunci când a fost vorba de migranții ruși.
„Dar este greu de argumentat că ar trebui să existe sprijin, deoarece granițele Georgiei au fost întotdeauna deschise rușilor, guvernul nostru continuând să se învecineze cu regimul Putin”, a declarat el pentru Al Jazeera.
„În al doilea rând, cei mai mulți dintre rușii care fug, fug în principal pentru a evita sancțiunile din țara lor. În acest sens, a cere Occidentului mai mult sprijin pentru a-i găzdui pe ruși este complex.
„Cei care au nevoie urgentă de protecție din partea regimului rus și trebuie să ceară azil, cazurile lor ar trebui luate în considerare. Dar, nu există nicio obligație pentru nicio țară de a-i accepta pe cei care vor doar să ușureze sancțiunile.”
