Pentru că este o țară care face parte din Uniunea Europeană, România trebuie să se conformeze cu cerințele care sunt impuse de marile instituții ale acestui bloc politico-economic. În prezent, statul român trebuie să rezolve o problemă de ordin legislativ, mai precis legea care vizează lupta contra fenomenului de spălare de bani.
Această directivă prevede ca fiecare stat membru al Uniunii Europene să se asigure că orice entitate, fie că este una juridică sau corporativă, are informații clare și reale în ceea ce privește beneficiarii lor efectivi.
România nu s-a conformat cu normele legislative împotriva spălării banilor
România a greșit la acest capitol, afirmă Comisia Europeană, pentru că a „învoit” diverse entități de a-și declara toți beneficiarii reali în cadrul unui registru, potrivit Digi24.
Pentru că Uniunea Europeană funcționează ca un întreg, neregulile sau neajunsurile legislative dintr-un stat afectează buna desfășurare a întregului bloc, astfel este extrem de important ca regulile să fie respectate de toată lumea, mai ales când vine vorba despre spălarea de bani. Acest fenomen contribuie în mare măsură la dezvoltarea criminalității.
Astfel, țara noastră trebuie să rezolve speța în două luni, altfel Comisia Europeană va lua decizia că România nu și-a respectat obligațiile, urmând ca apoi să intervină Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Prin ce trece România dacă nu se conformează la timp
Conform site-ului Comisiei Europene, în cazul în care o țară nu respectă în totalitate legislația UE și nici nu ia măsuri în acest sens, instituția realizează o procedură prin care se dovedește faptul că respectivul stat nu și-a onorat obiectivele. Acest procedeu se realizează în cinci pași: Comisia trimite o scrisoare în care cere statului în cauză mai multe informații, având la dispoziție un termen de două luni pentru a oferi un răspuns; dacă se dovedește că țara nu și-a îndeplinit datoriile legislative, Comisia trimite un aviz prin care solicită acelui teritoriu să se conformeze cu legislația UE, termenul pe care țara trebuie să-l respecte pentru a informa CE este tot de luni; dacă statul nu cooperează cum trebuie, CE are dreptul de a duce cazul în fața Curții de Justiție. Următoarele etape sunt ceva mai radicale, al patrulea pas fiind reprezentat de faptul că țara respectivă trebuie să expună măsurile luate, altfel Curtea poate aplice sancțiuni la cererea Comisiei. Ultimul pas prevede ca în cazul în care statul este găsit vinovat de Curtea de Justiție, acesta este nevoit să ia măsuri pentru a se conforma cu ceea ce a hotărât instanța.
Dacă, de exemplu, Comisia Europeană trimite din nou cazul la Curtea de Justiție pentru că respectiva țara nu s-a conformat, instituția europeană poate să propună sancțiuni de tip financiar care variază în funcție de mai multe criterii: cât de importante au fost regulile care nu s-au respectat, timpul în care legiile UE nu au fost aplicate dar și capacitatea statului de a plăti aceste „pedepse”.
Totuși, conform sursei menționate anterior, cele mai multe dintre cazuri se rezolvă înainte de a fi nevoie de intervenția Curții de Justiție.