În timp ce lumea se afla în pragul unui dezastru nuclear în timpul crizei rachetelor cubaneze, informațiile recent declasificate din dosarele MI5, arată că un agent rus a activat ca intermediar.
Într-un dosar al MI5, întocmit în 1965 menționează legăturile sexuale ale unei figuri mondene pe nume Christine Keeler cu un spion rus pe nume Eugene Ivanov, atașat naval la Londra, și cu ministrul de război britanic de atunci, John Profumo. Protagonistul, însă, este Stephen Ward, un osteopat din înalta societate britanică care trata parlamentari conservatori și care a fost identificat de MI5 ca fiind un „colaborator” al Uniunii Sovietice.
La doi ani de la apariția scandalului sexual, MI5 a publicat un raport în care spunea că nu există „nicio dovadă directă sau circumstanțială” că Uniunea Sovietică ar fi fost implicată. În schimb, informații despre persoane-cheie din cadrul serviciilor centrale de informații ale epocii au fost făcute publice de acest studiu și de altele. De exemplu, acesta a verificat că Ward a fost angajat ca intermediar pentru guvernul britanic în mod neoficial.
Moscova dorea evitarea războiului nuclear
„În timpul crizei din Cuba din octombrie 1962, rușii au folosit canalul Ivanov/Ward nu doar pentru a încerca să obțină reacții neoficiale din partea guvernului Majestății Sale”, se arată în raport, potrivit Adevărul. Moscova i-a angajat pe cei doi pentru a îndemna Marea Britanie „să exercite presiuni asupra guvernului Statelor Unite și, dacă este posibil, să slăbească voința Occidentului”.
Ward s-a stins din viață în 1963, la vârsta de 50 de ani, în urma unei supradoze de somnifere. În perioada aceea era acuzat de infracțiuni legate de prostituție, detractorii susțin că acuzațiile erau nefondate, și că au fost fost fabricate în urma scandalului Profumo. Cu câteva luni înainte de a muri, Ward a înregistrat o serie de activități ale sale și a susținut că era de fapt un intermediar care lucra pentru Moscova.
Potrivit The Times, aceste documente au fost considerate contaminate, deoarece poliția îl ținea în permanență sub observație, iar el era nerăbdător să își curețe numele. În urma unui musical al lui Andrew Lloyd Webber despre el, cazul neobișnuit al lui Ward a atras un interes suplimentar la acea vreme.
Webber a expus materialele confidențiale pe care le dobândise, inclusiv o scrisoare inedită pe care Ward i-a trimis-o din închisoare, în 1963, viitorului prim-ministru laburist Harold Wilson. În scrisoare, acesta a declarat că rolul său de intermediar a fost acela de a dezamorsa scenariul nuclear.
Keeler a recunoscut relațiile cu Ivanov și Profumo într-o declarație din 1963, lăsând să se înțeleagă că Ward îndeplinea ordinele primite de la Moscova la acea vreme. „Ward m-a rugat să obțin informații de la Jack (Profumo) despre faptul că americanii le dau germanilor bomba”, a spus Keeler. Ea a făcut această declarație cu referire la ambițiile SUA de a amplasa arme nucleare în Germania. „Nu am obținut această informație pentru că era ridicolă și ar fi putut fi făcută în glumă”, a adăugat ea.
