Cu o valoare a lotului de peste 1,30 miliarde de euro, naționala de fotbal a Angliei ar trebuie să domine fotbalul mondial. Cu toate că echipele de club din insula au performanțe remarcabile în competițiile intercluburi, la nivel de națională, Anglia se poate lăuda doar cu titlul mondial din 1966, cucerit pe teren propriu.
Conform transfermarkt.com, cei mai bine cotați fotbaliști sunt atacantul Harry Kane, 100.000.000 euro, urmat de jucătorul lui Manchenster City, Phil Foden (90.000.000 euro) și Raheem Sterling, cotat la 85.000.000 de euro.
Marți, 7 iunie, de la ora 21.45, Anglia va înfrunta Germania în cea de-a doua etapă a Ligii Națiunilor. Britanicii vin după înfrângerea surprinzătoare din Ungaria (1-0), în timp ce naționala Mannschaftului vine după opt partide fără înfrângere în această competiție. Este șansa Germaniei de a se revanșa după înfrângerea suferită în optimile de finală de la ultimul Euro, 0-1.
Anglia nu a câștigat niciodată Campionatul European, deși a fost foarte aproape în două situații, de fiecare dată din postura de țară gazdă. În 1996 a ajuns până în semifinale, iar în 2021 ( Euro 2020), au ajuns până în finală, disputând toate meciurile pe teren propriu. Italia a fost adversarul care le-a furat râvnitul trofeu, după executarea loviturilor de pedeapsă. Rezultatul a fost 1-1 după timpul regulamentar și nu s-a marcat niciun gol în prelungiri.
A fost prima echipă națională de fotbal din istorie
Echipa națională de fotbal a Angliei ocupă un loc special în istoria fotbalului, fiind cea mai veche echipă din lume. Primul meci l-a disputat cu echipa națională a Scoției, disputat la 5 martie 1870, pe terenul The Oval din Londra și s-a încheiat cu o remiză, 1-1.
În următorii patruzeci de ani, Anglia a jucat exclusiv împotriva echipelor naționale de fotbal din națiunile constitutive ale Regatului Unit , și anume Scoția , Țara Galilor și Irlanda (IFA) în turneul interbritanic.
Anglia s-a alăturat FIFA în 1906, dar, ca inventator al acestui sport, Anglia nu a văzut niciun motiv clar de subordonare și în 1928 a părăsit organizația. Acest lucru a însemnat că Anglia nu va participa la Cupă Mondială, până în 1950, după ce a revenit la FIFA în 1946.
Istoria participărilor la Campionatul Mondial
Rezultatul avea să fie un mare fiasco. Anglia a câștigat primul său meci împotriva Chile, dar avea să piardă apoi împotriva Statelor Unite și Spaniei. Anglia a fost eliminată încă din faza grupelor, iar înfrângerea în fața Statelor Unite a fost poate cea mai mare umilință.
O cu totul altă poveste a fost când a jucat pe teren propriu în 1966. Avantajul acestuia avea să fie unul dintre factorii care au dus la victoria istorică. Au eliminat Argentina și Portugalia și aveau să se confrunte cu Germania de Vest într-o finală clasică și dramatică. După ce meciul a ajuns în prelungiri, Anglia a reușit să câștige cu 4-2. Jucători precum Geoff Hurst, Bobby Charlton și Gordon Banks au rămas de atunci în istorie, ca cea mai bună moștenire a fotbalului național englez.
Victoria din 1966 nu avea să marcheze însă începutul unei ere de aur pentru echipa națională engleză. Patru ani mai târziu, în Mexic, Anglia va trece de grupa sa după ce a câștigat două din trei meciuri, dar va fi eliminată în sferturile de finală de viitoarea vicecampioană a turneului, Italia.
După experiența din 1970, au urmat opt ani de coșmar pentru naționala din insulă. În 1974, Anglia nu avea să fie prezentă, după ce în ultimul meci de pe teren propriu, împotriva Poloniei, Anglia nu a reușit decât o remiză. Era pentru prima dată când echipa Angliei nu reușea să se califice la o Cupă Mondială. Experiență pe care o repeta patru ani mai târziu, după ce a pierdut calificarea contra Italiei, la golaveraj.
Motivele pentru care Anglia nu performează la nivel de națională
Mulți au speculat cu privire la motivele pentru care o mare națiune tradițională a fotbalului precum Anglia nu a mai câștigat niciun trofeu major (Cupa Mondială sau Campionatul European) din 1966.
În cartea Soccernomics, scriitorii Simon Kuper și Stefan Szymanski susțin că argumentele cele mai auzite – inclusiv faptul că Anglia are performanțe proaste din cauza prea multor jucători străini în propriul campionat – sunt greșite.
Conform calculelor lor, în Premier League există 32 % jucători englezi, ceea ce reprezintă mai mulți jucători autohtoni decât în multe alte mari campionate europene. Ei se concentrează pe două motive principale pentru care Anglia nu reușește performanțe foarte bune la marile turnee. Primul este că există prea puțini jucători englezi în celelalte mari ligi europene, cu excepția Premier League. Al doilea este că sunt prea multe meciuri în fotbalul de club englezesc, ceea ce îi face pe jucători să fie obosiți când vine timpul pentru turneele internaționale.
Un aspect interesant din analiză care susține cel de-al doilea punct este faptul că Anglia a marcat rareori în repriza a doua la Cupa Mondială (doar șase din cele 43 de goluri ale echipei au fost marcate în repriza a doua în cele șapte turnee mari jucate după 1998).
