Carole Nakhle, CEO al companiei de consultanță internațională pe piețele de energie Crystol Energy, argumentează într-un articol pentru GIS Reports viitorul energetic al Arabiei Saudite din perspectiva exporturilor de gaze naturale. Țara este cel mai mare exportator de petrol la nivel mondial, dar nu exportă deloc gaze naturale. De ce?
Pe măsură ce petrolul se demodează, Arabia Saudită mizează pe gazele naturale. Acesta nu numai că poate ajuta țara să genereze energie electrică, dar poate, de asemenea, să ofere o bază crucială pentru o industrie petrochimică robustă.
Când oamenii se gândesc la economia Arabiei Saudite, se gândesc adesea la petrol. La urma urmei, este cel mai mare exportator mondial al acestei resurse, iar economia sa depinde în mare măsură de veniturile din petrol. Acum, însă, Arabia Saudită are planuri mărețe pentru rezervele sale de gaze naturale. Ea are trei obiective principale: să dubleze producția de gaze (inclusiv din resursele locale de șisturi), să elimine utilizarea petrolului în generarea de energie și să devină un exportator de gaze – toate până în 2030.
Arabia Saudită dispune de o mulțime de gaze naturale, astfel încât are o bază solidă pe care să își atingă aceste obiective. Cu toate acestea, țara are mai multe șanse să atingă primele două obiective decât cel de-al treilea în următorii nouă ani.
Obiective ambițioase
Pe lângă faptul că este cel mai mare exportator de petrol, Arabia Saudită este al treilea mare producător de petrol, după Statele Unite și Rusia. Este, de asemenea, cel mai mare producător din Orientul Mijlociu și din cadrul OPEC și se mândrește cu a doua cea mai mare rezervă dovedită de petrol din lume, după Venezuela.
Cu toate acestea, poate că mulți nu știu că Arabia Saudită deține a opta cea mai mare rezervă dovedită de gaze naturale din lume, după Rusia, Iran, Qatar, Turkmenistan, SUA, China și Venezuela. De asemenea, este al nouălea producător de gaze naturale, după SUA, Rusia, Iran, Iran, Qatar, China, Canada, Australia și Norvegia.
Cu toate acestea, tot gazul produs în regat este consumat pe plan intern, în principal pentru generarea de electricitate, desalinizarea apei și ca materie primă pentru industria petrochimică. Se așteaptă ca toate aceste utilizări să crească rapid pe măsură ce Arabia Saudită își dezvoltă sectorul industrial și urmărește diversificarea economică.
Materii prime petrochimice
Produsele petrochimice, cum ar fi amoniacul, etanolul și benzenul, sunt obținute din petrol prin rafinare. Producerea lor necesită surse de carbon, cum ar fi țițeiul, gazele naturale, cărbunele și biomasa. Aceste surse sunt denumite „materii prime”, care sunt supuse prelucrării industriale. Materialele rezultate sunt apoi utilizate în alte industrii, inclusiv în construcții, cosmetice, produse farmaceutice și ambalaje, printre multe altele.
Riadul a stabilit obiective ambițioase pentru sectorul său de gaze. În programul său Vision 2030, anunțat în 2016, se așteaptă ca producția de gaze să se dubleze în următorii 10 ani, ajungând la 23 de miliarde de picioare (unitate de măsură folosită în SUA, 1 foot = 0,3 metri) cubice pe zi. Acest lucru ar plasa Arabia Saudită printre primii trei producători de gaze din lume, plasând-o la egalitate cu producția actuală a Iranului sau a Europei.
În plus, țara intenționează să înceapă să exporte gaze naturale pentru prima dată în 2030. Saudi Aramco, compania petrolieră națională și cea mai mare firmă petrolieră din lume (dar un jucător relativ marginal pe piața gazelor) se repoziționează pentru a deveni „cea mai importantă companie integrată de energie și produse chimice din lume”. În centrul acestui obiectiv se află dezvoltarea unui portofoliu global de gaze.
Tranziția energetică
Mai mulți factori au modelat agenda Arabiei Saudite în domeniul gazelor. Principalul dintre acestea este necesitatea de a elibera mai mult petrol pentru exporturi. La urma urmei, petrolul este în prezent o marfă mai valoroasă decât gazul. Cu toate acestea, jumătate din petrolul utilizat pentru generarea de energie la nivel mondial este consumat în Orientul Mijlociu, iar cea mai mare parte în Arabia Saudită (18 %), potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE). Într-o zi călduroasă de vară, regatul poate arde cu ușurință 1 milion de barili de țiței în plus pe zi pentru a-și menține în funcțiune unitățile de aer condiționat – echivalentul consumului zilnic total de petrol al Australiei sau al Turciei în 2019.
Pentru o economie atât de dependentă de veniturile din petrol, are mult mai puțin sens să arzi resursa pe plan intern decât să o exporți, mai ales că Arabia Saudită vinde petrolul acasă cu mult mai puțin decât ar face-o pe piața internațională. Un studiu realizat în 2016 de Jadwa Investment a constatat că, în ceea ce privește producția de energie electrică, guvernul saudit ar putea economisi 71 de dolari pentru fiecare baril de țiței pe care îl înlocuiește cu echivalentul în gaz până în 2030.
Gazele naturale furnizează deja aproape 58% din energia electrică a țării, restul provenind în mare parte din petrol. Saudi Aramco își propune să elimine cea mai mare parte a arderii petrolului pentru generarea de electricitate până în 2030.
Riadul recunoaște, de asemenea, daunele potențiale pe care politicile agresive privind schimbările climatice le pot aduce afacerilor sale cu combustibili fosili, în special petrolul. Pe măsură ce tranziția energetică se accelerează, cererea de petrol va scădea, ceea ce va duce la scăderea prețurilor. Producătorii cu costuri reduse, precum Arabia Saudită, vor fi ultimii care vor părăsi o astfel de piață. Pentru a-și proteja veniturile, aceasta trebuie să concureze pe baza volumului vândut la nivel internațional.
Aramco spune că, prin promovarea utilizării gazelor naturale, poate contribui la reducerea amprentei de carbon la nivel mondial. Dar strategia nu se referă doar la salvarea planetei. Arabia Saudită dorește să folosească gazele naturale pentru a profita de tranziția energetică globală. Gazele naturale sunt o materie primă importantă pentru produsele petrochimice, pe care regatul le consideră un pilon important al diversificării sale economice. De asemenea, gazul poate fi folosit pentru a produce hidrogen, un combustibil tot mai popular pentru tehnologiile ecologice.
Pentru a-și îndeplini ambițiile, Arabia Saudită trebuie să producă mult gaz. Producția sa actuală nu reflectă potențialul său. Timp de mulți ani, cea mai mare parte a producției sale a fost reprezentată de gaz asociat, un produs secundar al extracției de petrol. Prin urmare, cantitatea de gaz pe care o produce a fost dictată de deciziile legate de producția de petrol. De exemplu, dacă OPEC decide să reducă producția de petrol, producția de gaze asociate are de suferit.
Pentru a rupe această legătură, Arabia Saudită apelează la gazele sale neasociate, atât la resursele convenționale, cât și la cele neconvenționale. În prezent, aproximativ 57% din producția totală a țării provine din gazele convenționale neasociate.
Petrol și gaze în economia Arabiei Saudite
Sectorul petrolului și al gazelor naturale reprezintă aproape 50% din PIB-ul Arabiei Saudite și 70% din veniturile sale din exporturi, conform datelor OPEC.
Aproximativ 60% din producția totală de gaze a Arabiei Saudite provine din patru câmpuri: Ghawar, Safaniya, Berri și Zuluf. Numai gazele naturale asociate produse la câmpul petrolier Ghawar reprezintă aproape 50% din producția totală, conform datelor EIA.
Cererea de energie electrică a crescut cu o rată medie compusă de creștere de 6% între 1990 și 2016, ca urmare a creșterii populației și a dezvoltării sectorului industrial.
Iran, Qatar și Arabia Saudită sunt cei mai mari trei producători de gaze din Orientul Mijlociu, reprezentând 34%, 27% și, respectiv, 17% din producția regiunii.
Rezervele totale dovedite de gaze naturale ale Arabiei Saudite în 2019 se ridicau la 237,4 Tcf, reprezentând 18% din rezervele CCG și 3% din cele mondiale (Saudi Aramco).
Se estimează că Iranul și Arabia Saudită vor reprezenta 70% din creșterea totală a consumului în Orientul Mijlociu până în 2025 (AIE).
De la succesul revoluției șisturilor din SUA, Saudi Aramco a încercat să își exploateze propriile resurse de șisturi. În februarie 2020, a obținut aprobarea de reglementare pentru a dezvolta bazinul Jafurah, cel mai mare zăcământ de gaze naturale neconvenționale din Arabia Saudită, situat în provincia estică a țării. Producția din acest zăcământ ar trebui să înceapă în 2024. Unii consideră că acest termen este ambițios, chiar dacă compania intenționează să investească aproximativ 110 miliarde de dolari acolo. În 2012, Consiliul Mondial al Energiei se aștepta ca producția comercială de șisturi din bazinul Jafurah să înceapă înainte de 2020.
Explorarea șisturilor prezintă provocări tehnice serioase, motiv pentru care, până în prezent, a rămas în mare parte limitată la SUA și, într-o măsură mult mai mică, la Argentina. Tehnologia de extracție a șisturilor utilizează cantități mari de apă, o resursă rară în Arabia Saudită.
Provocările tehnice se traduc prin costuri mai mari. În acest caz, se pune întrebarea dacă Arabia Saudită ar fi mai bine să importe gaz decât să îl producă pe plan intern. În prospectul său de obligațiuni pentru 2019, Saudi Aramco a declarat că, dacă cererea internă de gaze crește peste producția planificată, ar putea „să își extindă operațiunile de gaze, să exploreze noi rezerve de gaze neasociate sau să urmărească resurse de gaze neconvenționale, cum ar fi gazele de șist”.
Cu toate acestea, a menționat că „costul oricăreia dintre aceste alternative ar putea fi semnificativ, în special pentru a urmări resursele de gaze neconvenționale, care au, de obicei, costuri de explorare, producție și dezvoltare mai mari decât resursele de gaze convenționale.” Prin urmare, ar lua în considerare importul de gaze naturale „dacă acest lucru este mai economic decât producerea de gaze suplimentare pe plan intern”.
Diferența de costuri ar putea explica, de asemenea, diferența mare dintre previziunile de producție ale Saudi Aramco de 8,4 trilioane de picioare cubice (Tcf) până în 2030 și estimarea mult mai conservatoare a AIE de 3,7 Tcf până în 2025 și 5,6 Tcf până în 2040.
Scenarii
Pentru a-și păstra deschise opțiunile, Saudi Aramco analizează alte oportunități, în special importul de gaze naturale lichefiate (GNL). În 2019, a semnat un contract preliminar cu firma americană Sempra Energy pentru a negocia un acord de vânzare-cumpărare de GNL pe 20 de ani de la proiectul de export de GNL Port Arthur LNG aflat în curs de dezvoltare în Texas. Acordul a inclus, de asemenea, negocieri pentru ca Aramco să achiziționeze o investiție de capital de 25% în faza 1 a proiectului Port Arthur LNG.
Ar părea ironic ca Arabia Saudită să importe gaz de la o țară atât de îndepărtată precum SUA, în timp ce Qatar, cel mai mare și cel mai ieftin exportator de GNL din lume, se află chiar lângă ea. Cu toate acestea, tensiunile politice și lipsa unei infrastructuri intraregionale de comerț cu gaze au interzis cooperarea între acești vecini.
Arabia Saudită dispune de resurse substanțiale de gaze naturale și, prin urmare, de un potențial semnificativ de extindere a capacității de producție. Cu toate acestea, orice creștere a producției de gaze va fi probabil absorbită de cererea internă în creștere, în special dacă gazul înlocuiește în totalitate petrolul în generarea de energie electrică. Exportul surplusului de gaz este un obiectiv care va trebui să mai aștepte puțin.
