O problemă nu vine niciodată singură, se zice. Iar China poate să confirme. În a doua cea mai puternică economie a lumii, după Statele Unite, mai totul a început să funcționeze alandala. Un fapt cu consecințe pentru lumea întreagă. Începând cu state precum Germania, care, în urma războiului din Ucraina, devine pe zi ce trece mai dependentă de China.
Pentru China, piața imobiliară se numără printre principalele motoare ale economiei, investițiile în spațiile rezidențiale reprezentând circa 15% din Produsul Intern Brut. Și asta deoarece mulți chinezi s-au mutat în ultimii ani de la sat la oraș, iar dezvoltatorii imobiliari s-au grăbit să vină în întâmpinarea cererii mari de locuințe. Dar pentru a-i face față, au fost siliți să apeleze la împrumuturi uriașe, din țară, precum și din străinătate.
sursa foto canadian dimension
Colapsează China?
Anul trecut, datoria pieței ajunsese astfel la colosala sumă de 2,8 de trilioane de dolari (adică la aproximativ 18% din PIB). În 2020, autoritățile chineze au încercat să implementeze câteva măsuri pentru a controlola datoriile contractate de dezvoltatorii imobiliari. Rezultatele nu au fost însă cele scontate. În toamna lui 2021, al doilea cel mai mare dezvoltator imobiliar din China, Evergrande, și-a dezmințit numele, anunțând că nu mai are cum să-și plătească datoriile. Acestea se ridicau la nu mai puțin de 305 miliarde de dolari, fiind așadar de peste două ori mai mari decât e, să spunem, datoria externă totală a României, publică şi privată. Autoritățile chineze s-au văzut așadar puse sub o mare presiune, riscând să ajungă, măcar la nivel regional, la o situație asemănătoare cu cea declanșată de falimentul fraților Lehman, care a provocat criza din 2008-2009. Din cauza dificultăților întâmpinate de Evergrande, experții au estimat că 1.500.000 de clienți și-ar putea pierde banii investiți în casele care nu au fost și nu vor mai fi probabil niciodată construite.
Cum falimentarea companiei ar lovi extrem de puternic în economia Chinei, autoritățile de la Beijng au fost de acord să-i acorde, până la 31 iulie 2022, răzgazul de a prezenta un plan preliminar de restructurare a datoriilor. Ceea ce nu s-a întâmplat însă. În loc de un plan concret, reprezentanții dezvoltatorului imobiliar au venit doar cu promisiuni vagi, pe care s-au angajat să le onoreze într-un „viitor apropiat”.
Dar acesta avea să fie abia începutul necazurilor. În luna august a acestui an, Country Garden Holdings, care se lăuda în 2021 cu titlul de cel mai mare dezvoltator imobiliar al Chinei, a anunțat că profiturile sale au scăzut în primele șase luni cu până la 70%. Spre deosebire de mulți alți jucători ai pieței, Country Garden reușise până acum să se mențină pe linia de plutire, neintrând în incapacitate de plată. Dar, în prezent, viitorul său pare tulbure.
Situația pieței imobiliare e agravată și de un alt factor. În China, dezvoltatorii pot vinde case înainte de a le finaliza, iar clienții trebuie să înceapă rambursarea sumelor datorate înainte să intre în posesia noilor proprietăți. Fondurile obținute în avans sunt folosite de dezvoltatorii imobiliari pentru a-și finanța construcțiile. Dar de o vreme, reacționând la tulburările pieței, zeci de mii de chinezi au refuzat să mai plătească creditele ipotecare pentru apartamentele neterminate. Agravând și mai mult lucrurile. Pentru a evita prăbuşirea sectorului imobiliar, China a redus dobânda creditelor ipotecare pentru a doua oară în acest an, însă experții au avertizat că e puţin probabil ca această măsură să rezolve criza de încredere cu care se confruntă dezvoltatorii. Iar o dovadă concludentă în acest sens e că, în iulie, vânzările de locuinţe s-au redus deja cu aproape 30%.
„Automutilarea” economică a Chinei prin politica „zero Covid”
Productivitatea fabricilor din China a fost puternic afectată în ultima perioadă de politica „zero Covid”, conform căreia un singur caz nou apărut poate fi suficient pentru a conduce la carantinarea unor zone mari, în care trăiesc și lucrează zeci sau sute de mii de oameni. Atât de nocivă a fost această politică pentru buzunarul Chinei, încât presa internațională a început să vorbească despre o veritabilă automutilare a economiei țării. Teoriile privind cauzele reale ale acestei politici, care pare de neînțeles în ochii occidentalilor, sunt multiple. Unii spun că ele țin de situația sanitară: un sistem de sănătate nu foarte avansat, o rată scăzută a vaccinării, mai ales în rândul vârstnicilor, și absența imunizării de turmă, în condițiile în care autoritățile au evitat de la bun început cu orice preț propagarea Covid, tocmai pentru că se temeau ca economia să nu fie cuprinsă de un haos total. Alte teorii iau mai degrabă în calcul argumente de ordin politic: preşedintele Xi Jinping s-ar fi resemnat pur și simplu cu o creștere mai mică a PIB în acest an, prioritar pentru el fiind să facă o demonstrație de forță, care să-i asigure obținerea unui al treilea mandat la Congresul Partidului Comunist din China, care se va desfășura în această toamnă. Cum parlamentul chinez a eliminat limitarea numărului mandatelor prezidenţiale, realegerea lui Xi Jinping ar putea echivala cu obținerea de către acesta a președinției pe viață. O miză mare. Care ar justifica probabil în viziunea lui unele abuzuri, precum cele generate de politica „zero Covid”. Ea permite ca intimidarea și controlul populației să ajungă la un nivel fără precedent, astfel încât Xi Jinping să nu aibă de ce să se teamă că, la un moment dat, cetățenii ar putea să i se ridice împotrivă, indiferent cât de numeroase și adânci ar fi motivele lor de nemulțumire.
Însă oricare ar fi motivele reale care stau în spatele politicii „zero Covid”, efectele ei economice au fost dezastruoase. Potrivit datelor Biroului Național de Statistică din China, citate de The Wall Street Journal, activitatea economică a încetinit în iulie în toate domeniile. Au fost afectate inclusiv producția fabricilor, investițiile, sectorul imobiliar ori cheltuielile de consum. Rata şomajului pentru categoria de vârstă 16-24 de ani a urcat la nivelul record de 20%. Iar producția industrială a țării a crescut în iulie cu doar 3,8% față de anul precedent, cu mult sub nivelul de creștere de 4,5% așteptat de economiști. În acest context sumbru, Beijingul a renunțat la ținta de creștere de aproximativ 5,5% pentru anul în curs, iar specialiștii îşi reduc de constant proiecţiile de creştere a PIB în acest an, cifra cel mai des întâlnită fiind de 4%, extrem de modestă pentru o economie precum cea chineză.
sursa foto: financial times
Seceta a produs noi ravagii în economie
Economia chineză a primit o puternică lovitură și din cauza secetei record din vara acestui an. Pentru a-i înțelege mai bine urmările, ajunge să studiem situația provinciei Sichuan, unul dintre cele mai importante centre industriale ale țării. Această provincie, în care trăiesc aproape 84 de milioane de oameni, e cunoscută între altele pentru producția de aluminiu, îngrășăminte, semiconductori și panouri solare, dar și pentru extracția litiului, care este folosit la baterii și de care depind foarte multe industrii. În Sichuan își are de altfel sediul și Tianqi Lithium, o companie care controlează ea singură aproape 46% din producția globală de litiu. Ploile puține și valurile de căldură extremă, care s-au soldat în Sichuan temperaturi de peste 40 grade Celsius, au condus la scăderea nivelului și chiar secarea a zeci de răuri, în condițiile în care acestea sunt sursa a 80% din electricitatea consumată în regiune. Strânse cu ușa, autoritățile au oprit zile la rând activitatea fabricilor, pentru a economisi energie electrică. Efectele au fost resimțite pe întreaga planetă. Mai ales în ceea ce privește prețul litiului. Potrivit datelor Benchmark Mineral Intelligence, litiul s-a scumpit deja în ultimul an cu nu mai puțin de 480%. Un preț nebunesc, cum zicea Elon Musk încă din primăvară, dar care amenință să crească încă și mai mult, dacă seceta din China continuă.
2,8 de trilioane de dolari a fost anul trecut datoria pieței imobiliare din China
20% dintre tinerii chinezi sunt șomeri
4% – e posibil ca PIB-ul Chinei să crească doar cu atât în acest an
