Economia de război este una cu totul diferită față de ceea ce oamenii de la început de secol XX experimentaseră. Schimbarea de paradigmă din timpul Primului Război Mondial, numit și „Marele Război”, a fost definitorie pentru a înțelege impactul său asupra economiei.
În primul rând, cele două războaie mondiale au fost purtate de națiuni, de mase de oameni înarmate pentru conflict militar. În trecut, războaiele erau purtate de mercenari sau militari specializați. Pe parcursul secolului XIX, țările europene își cresc treptat numărul de militari, iar la declanșarea Primului Război Mondial, populația civilă este atrasă în conflict. Această schimbare de statut social, de la civil la militar, a impactat în mod direct economia, deoarece sute de mii de oameni angajați în diferite munci (agricole, industriale, bancare, servicii, etc.), au renunțat la activitatea de zi cu zi pentru a-și apăra țara. În acest context, o parte din economie a fost afectată, mai ales în zona de producție, din cauza lipsei de personal.
2 ani care au dat peste cap economia României
În al doilea rând, economia de război reprezintă eforturile întregii națiuni și a statului de a susține țara în conflict pe termen cât mai îndelungat. Din acest motiv, industriile se transformă prin lipsa oamenilor și noile contracte plătite de stat. Un bun exemplu îl găsim în industria textilă: în scurt timp ai nevoie să echipezi sute de mii de oameni cu uniforme. Statul încheie contracte cu cât mai mulți actori de pe piața și în loc să producă costumele de zi cu zi, cămăși sau bluze, companiile din industria textilă încep să producă uniforme pentru război. La fel este și cu pantofii. România a avut 700.000 de militari implicați în Primul Război Mondial – fiecare a avut nevoie de o cască, de o armă, de o uniformă.
Acest fenomen a afectat puternic economia României. Cel mai atins sector a fost, evident, agricultura. Raportul său asupra produsului intern brut a scăzut în anii de război, 1916-1918, deoarece o mare parte din forța de muncă a fost mobilizată în război. Agricultura era cel mai important segment economic înainte de Primul Război Mondial, ajungând în unii ani să reprezinte și 80% din valoarea totală a exporturilor. Din păcate, acest fenomen de subproducție a continuat și după finalul conflictului ca efect al reformei agrare.
Un sector care a trecut printr-o transformare radicală a fost cel industrial. Producția industrială s-a majorat în timp de război, însă pierderile semnificative (atât umane, cât și teritoriale) au adus România într-o criză de proporții. În momentul în care Țara Românească se află sub ocupație germană iar guvernul Marghiloman încheie un tratat de pace cu Berlinul, germanii ajung să dețină controlul suprem asupra mijloacelor de producție.
2 lei de ocupație, sursa allnumis.ro
O mare parte din resursele naturale au fost folosite de mașinăria germană de război și nu sunt străine nici relatările legate de modul în care ocupanții făceau rost de materiale. Unul dintre cele mai interesante exemple este dat de transformarea clopotelor bisericilor din capitală în gloanțe ce ulterior au fost folosite pe câmpul de luptă.
Impactul economic al Războiului Mondial
Nu putem vorbi despre război fără să luăm în calcul și efectele sale nefaste asupra economiei. Un prim factor esențial ține de pierderile umane: aproximativ 250.000 de militari pierduți și 430.000 de civili victime ale terorii conflictului. La aceștia se adaugă în jur de 400.000 de nou-născuți care nu au mai apărut pe pământ din cauza conflictului, cifre ce ne situează la un deficit total al populației de 14% față de situația antebelică. Singurele țări un un bilanț mai negativ decât noi au fost Serbia (cu 31% din populație) și Rusia ( cu 18,5%). Cinic sau nu, câștigurile teritoriale, economice și umane au fost pe măsură, mai ales în contextul Marii Uniri, însă acest subiect merită dezbătut amplu în următoarele episoade.
O temă foarte importantă la Tratatul de pace de la Paris a fost cea a reparațiilor de război. La noi în țară, după recăpătarea capitalei, mai mulți funcționari publici au fost trimiși prin orașe, comune și sate pentru a descoperi care a fost paguba războiului și a ocupației germane. Oamenii de la țară și-au raportat găinile sau animalele ce au fost ucise pentru hrană de trupele ocupante. Pe lângă animale, nu trebuie să uităm că la orașe, în anii 1917-1918, moneda națională a fost schimbată cu leii de ocupație, pe care germanii îi printau la ordinea zilei. La sfârșitul războiului se aflau în circulație 4,6 miliarde de lei față de o masă monetară de doar 0,5 miliarde la izbucnirea războiului, de peste 9 ori mai mulți bani pe piață! Interesant este că doar 2,1 miliarde de lei au fost emiși sub ocupația germană – și oficialii români au printat cantități uriașe de bani în timpul războiului. Distrugerile materiale au fost evaluate la 31 de miliarde de lei aur, o cifră uriașă ce cu greu poate fi verificată în ziua de astăzi.
Basarabia pe tezaur
Un instrument foarte bun de evaluare a pierderilor a constat și în documentele autorităților ocupante ce notau resursele române folosite: 1,14 milioane tone produse petroliere, 2,6 milioane tone cereale, 1,4 milioane bovine, 6,4 milioane de ovine și peste 1 milion de porcine. Aici se adaugă și bunurile alimentare, lemnul, sarea, cărbunele, tutunul, mașinăriile industriale luate din fabrici, etc.
La toate acestea se adaugă și marea „țeapă” a războiului, pierderea rezervelor de aur – aproximativ 105 tone de aur, evaluate la 315 milioane de lei (10% din cât am raportat la negocierile de pace ca pagubă de război). Aurul a fost trimis departe de front, la aliații de la Sankt Petersburg. Liderii revoluției bolșevice nu au recunoscut niciodată unirea cu Basarabia, motiv pentru care nu am primit aurul înapoi – schimb pe schimb.
