Noua carte a lui Robert Murphy, „Understanding Money Mechanics” (Înțelegerea mecanicii banilor), este o excelentă introducere pentru a afla ce sunt banii, de ce au apărut și cum funcționează în lumea de astăzi.
Pe măsură ce inflația urcă pe tot globul, crește cererea pentru a înțelege ce sunt banii și cum funcționează aceștia în lumea de astăzi. Din fericire, recenta carte a economistului Robert Murphy, Understanding Money Mechanics (Înțelegerea mecanicii banilor), este un excelent îndrumar.
De unde vin de fapt banii?
De la explicarea originilor banilor, la apariția sistemului bancar și operațiunile sale moderne, la funcționarea Rezervei Federale, la ghiduri simple despre Bitcoin și Teoria Monetară Modernă (MMT), până la lecții punctuale despre inflația masei monetare, cartea simplifică subiecte complicate.
De exemplu, v-ați întrebat vreodată de unde provin banii? Răspunsul nu este nici de la guvern, nici de la o bancă centrală. După cum explică Dr. Murphy, cu mult timp înainte de introducerea dolarilor de hârtie pe care îi folosim astăzi, oamenii se angajau în „schimb direct”, sau troc, prin comercializarea obiectelor pe care le produceau. De exemplu, un cizmar își putea schimba pantofii cu brutarul în schimbul pâinii acestuia.
Dar, deși trocul poate funcționa pentru o perioadă scurtă de timp, acesta se confruntă cu probleme insurmontabile. Să ne gândim la ce se întâmplă atunci când brutarul vrea pantofii cizmarului, dar cizmarul nu vrea pâinea brutarului. Comerțul se oprește. Această problemă este depășită doar dacă brutarul este dispus să își dea pâinea unei terțe persoane, de exemplu, un fermier, în schimbul ouălor fermierului, chiar dacă el (brutarul) nu dorește să consume el însuși ouăle. Mai degrabă, ea face schimbul știind că cizmarul este dispus să își schimbe pantofii pentru ouă. Ouăle devin astfel pentru ea un „mijloc de schimb”.
Într-o economie de piață liberă, comercianții învață rapid ce obiecte sunt comercializabile, cele mai „lichide” dintre acestea urmând să apară ca bani. Murphy citează, ca exemplu modern, țigările din lagărele de război și din penitenciare, care apar în mod spontan printre deținuți ca mijloc de schimb.
Nu se mai plătește cu aur
Din punct de vedere istoric, nu este greu de înțeles de ce metalele prețioase, precum aurul și argintul, au apărut ca fiind cele mai durabile mijloace de schimb (deși vitele, tutunul, sarea, ceaiul și alte mărfuri au fost folosite în diferite momente de-a lungul istoriei). Nu numai că sunt în mod inerent dezirabile, dar sunt durabile, greu de contrafăcut, ușor de transportat și divizibile.
Murphy relatează experiența Statelor Unite în cadrul Standardului aurului, care a persistat în cea mai mare parte a perioadei de la înființarea sa, la sfârșitul anilor 1780, până în 1914, deși perioada 1870-1914 este considerată „epoca clasică” a standardului aurului, deoarece majoritatea țărilor importante l-au adoptat în acea perioadă. În cadrul etalonului aur, guvernul federal emitea monedă fie direct în aur și argint, fie garantată cu aur și argint.
Rezultatul, argumentează el, este că disciplina fiscală era în general aplicată și că dolarul își menținea de obicei valoarea. Dacă guvernul federal cheltuia prea mult, aurul ieșea din Statele Unite și se îndrepta spre guvernele străine, obligând guvernul SUA să își reducă cheltuielile (Murphy ilustrează foarte bine, prin exemple simple, mecanismul acestui proces).
Oricare ar fi meritele sau demeritele Standardului aurului, acesta este foarte departe de lumea noastră de astăzi. Legea Rezervei Federale din 1913 l-a slăbit în mod semnificativ, iar acesta s-a încheiat oficial în 1971, sub conducerea lui Richard Nixon. Astăzi, în loc să folosim „bani de bază”, adică o marfă precum aurul, care este dezirabilă independent de utilizarea sa ca monedă, folosim „bani fiduciari”, adică bani care nu au nicio dorință intrinsecă în afara statutului său legal de bani.
Într-un astfel de sistem, este ușor pentru Rezerva Federală (Fed) să extindă masa monetară, lucru pe care l-a făcut în valoare de trilioane de dolari după criza din 2008 și din nou după închiderile din 2020 din COVID-19. De fapt, expansiunea masei monetare a devenit atât de lipsită de efort, încât o mișcare în plină expansiune a economiștilor susține că, deoarece Fed poate „tipări” un număr nelimitat de dolari, nu ar trebui să ne facem griji cu privire la modul în care să „plătim” orice program guvernamental pe care îl dorim.
Omenirea nu va rămâne niciodată fără bani
La urma urmei, se spune, nu putem rămâne niciodată fără bani. Acest lucru este cunoscut sub numele de „Teoria monetară modernă”, sau MMT. Criticii MMT o resping prea des ca fiind o teorie nebună. Aceasta este o greșeală. Mișcarea a crescut rapid în ultimii ani și se bucură chiar de sprijinul unor membri ai Congresului, precum Alexandria Ocasio-Cortez. Tratarea cu cavalerism a unei teorii seducătoare nu face decât să-i întărească pe apărătorii ei și să-i sporească atracția în ochii publicului. Acesta este motivul pentru care critica atentă a lui Murphy poate fi cel mai important capitol al cărții.
Deși există mai multe probleme cu teoria, cea mai fundamentală este că aceasta confundă banii cu resursele. Atunci când guvernul cheltuiește, chiar și cu bani „tipăriți din nimic”, acesta transferă resurse reale în economie. De exemplu, atunci când guvernul construiește o nouă fabrică, costul nu este exprimat în dolari, ci în termeni de resurse limitate pe care le absoarbe – utilaje, materii prime, forță de muncă și capital.
Prin urmare, întrebarea relevantă nu este cât costă sau dacă ne putem „permite”, ci ce ar fi făcut aceste resurse dacă nu ar fi fost rechiziționate de guvern. Mai simplu spus, susținătorii MMT au tendința fie de a neglija, fie de a nega problema fundamentală a constrângerilor de resurse.
Cu toate acestea, cea mai mare parte a cărții lui Murphy acoperă numeroasele aspecte importante și necontroversate ale banilor, inclusiv economia inflației, atât de relevantă astăzi. În ceea ce privește chestiunile controversate, el face o treabă bună acoperind tratamentele standard ale problemei din manualele de specialitate (cu link-uri și resurse suplimentare incluse în notele de subsol) și apoi criticându-le cu perspective pe care acestea le neglijează în general.
Cel mai impresionant este faptul că el demistifică complexitatea banilor în economia modernă, astfel încât, indiferent de tabăra economică din care face parte cineva, toți cei care îl vor citi vor considera că merită, conform fee.org.
