Discursurile reginei Elisabeta a II-a, cel mai longeviv monarh al Marii Britanii, care a murit joi, au punctat momentele cheie din cei 70 de ani de domnie – oferind informații despre familia, credința și simțul datoriei.
Remarcile ei oferă instantanee a ceea ce se întâmpla în viața ei personală și în viața publică britanică.
La împlinirea vârstei de 21 de ani de : 21 aprilie 1947
Prințesa Elisabeta se afla într-un turneu în Africa de Sud împreună cu părinții ei și sora mai mică, Margaret, când a împlinit 21 de ani. Într-un discurs difuzat la radio din Cape Town, ea și-a dedicat viața în slujba Commonwealth-ului, într-unul dintre primele sale discursuri publice.
„Aceasta este o zi fericită pentru mine; dar este, de asemenea, una care îmi aduce gânduri serioase, gânduri despre viața care se profilează cu toate provocările și cu toate oportunitățile sale”, a spus tânăra Elisabeta.
Încă prințesă, ea a continuat să facă un angajament regal profund: „Declar în fața voastră toți că întreaga mea viață, fie ea lungă sau scurtă, va fi dedicată serviciului vostru și al marii noastre familii imperiale din care facem parte cu toții.”
Ziua încoronării sale: 6 februarie 1952
Regina a urcat pe tron la 6 februarie 1952, după moartea tatălui ei, regele George al VI-lea, dar încoronarea ei a avut loc în 1953, când avea 27 de ani. Soțul ei, Philip, a cerut insistent ca evenimentul să fie televizat pentru prima dată, iar milioane de oameni din Regatul Unit și din străinătate au urmărit transmisiunea realizată de BBC de la Westminster Abbey din Londra.
După evenimentul care a plasat familia regală ferm în sufrageria oamenilor, Elisabeta , într-o emisiune adresată națiunii în acea seară, a reflectat asupra evenimentelor importante din acea zi. „Deși experiența mea este atât de scurtă și sarcina mea atât de nouă, am în părinții și bunicii mei un exemplu pe care îl pot urma cu siguranță și cu încredere”, a spus ea. „Pe măsură ce această zi se apropie de sfârșit, știu că amintirea mea permanentă va fi, nu numai solemnitatea și frumusețea ceremoniei, ci și inspirația loialității și afecțiunii voastre. Vă mulțumesc tuturor din toată inima.”
„Annus Horribilis”: 24 noiembrie 1992
În 1992, regina a ținut un discurs la Londra pentru a marca cea de-a 40-a aniversare a urcării sale pe tron, în care a definit în mod faimos anul în latină ca fiind un „annus horribilis” – sau un an oribil.
Ea a remarcat: „1992 nu este un an la care voi privi înapoi cu o plăcere nedisimulată. În cuvintele unuia dintre corespondenții mei mai înțelegători, s-a dovedit a fi un „Annus Horribilis”. Bănuiesc că nu sunt singurul care gândește astfel.” Discursul ei a avut loc la câteva zile după un incendiu de proporții la Castelul Windsor, o reședință regală, și după ce trei dintre căsniciile copiilor ei, inclusiv cea a prințului Charles și a Dianei, s-au prăbușit, generând teancuri de titluri de tabloide care au aruncat o lumină critică asupra vieții regale britanice. Păstrându-și chintesența britanică, monarhul a salutat examinarea rolului său. „Critica este bună pentru oamenii și instituțiile care fac parte din viața publică”, a spus ea. „Nicio instituție – oraș, monarhie, orice – nu ar trebui să se aștepte să fie scutită de examinarea celor care îi acordă loialitatea și sprijinul lor, ca să nu mai vorbim de cei care nu o fac.” Ea a adăugat: „Dar noi toți facem parte din aceeași țesătură a societății noastre naționale, iar acest control, din partea unei părți a alteia, poate fi la fel de eficient dacă este făcut cu o notă de blândețe, bună dispoziție și înțelegere.”
Ea nu a mai repetat public fraza în latină, dar unii experți regali au speculat că ar fi fost tentată să facă acest lucru în 2019, după ce soțul ei a fost implicat într-un accident de mașină în public, nepoții ei, prinții William și Harry, s-au certat public, iar cel de-al doilea fiu al ei, prințul Andrew, a fost implicat în legături cu finanțistul american căzut în dizgrație Jeffrey Epstein.
La moartea Prințesei Diana: 5 septembrie 1997
După ce moartea prințesei Diana într-un accident de mașină la Paris a zguduit lumea, regina a vorbit națiunii în direct de la Palatul Buckingham. „De la cumplita știre de duminica trecută, am văzut, în toată Marea Britanie și în întreaga lume, o expresie copleșitoare de tristețe în legătură cu moartea Dianei. Cu toții am încercat, în diferite moduri, să facem față”, a spus ea.
„Vreau să îi aduc eu însămi un omagiu Dianei. A fost o ființă umană excepțională și talentată. La bine și la rău, ea nu și-a pierdut niciodată capacitatea de a zâmbi și de a râde, nici de a-i inspira pe ceilalți cu căldura și bunătatea ei. Am admirat-o și respectat-o – pentru energia și angajamentul ei față de ceilalți și, mai ales, pentru devotamentul ei față de cei doi băieți ai ei”, a spus regina, într-un efort de a consola o națiune uimită după ce s-a confruntat cu critici din partea presei pentru că a reacționat lent în mod public.
„Nimeni care a cunoscut-o pe Diana nu o va uita vreodată. Milioane de alte persoane care nu au întâlnit-o niciodată, dar au simțit că o cunosc, își vor aminti de ea. Eu una cred că există lecții care pot fi trase din viața ei și din reacția extraordinară și emoționantă la moartea ei”, a declarat ea. Diana a murit la 36 de ani și a lăsat în urmă doi prinți tineri, care au vorbit amândoi între timp despre modul în care moartea ei a afectat modul în care își conturează rolurile regale și viața publică.
Despre moartea prințului Philip: 9 aprilie 2021
Palatul Buckingham a anunțat moartea Prințului Philip, Duce de Edinburgh, la 9 aprilie 2021. „Cu profundă tristețe, Majestatea Sa Regina anunță decesul iubitului său soț”, se arată în comunicatul palatului. Philip a murit la Castelul Windsor, iar funeraliile sale, câteva zile mai târziu și în timpul pandemiei de coronavirus, au fost televizate la nivel mondial. Evenimentul a produs imagini emoționante cu regina în vârstă, acum văduvă, stând singură, stingherită, în conformitate cu restricțiile impuse de pandemie.
Elisabeta, pe care prințul Philip o numea cu afecțiune Lilibet, vorbise despre el în 1997, când cuplul și-a sărbătorit aniversarea nunții de aur, numindu-l „puterea și statornicia” ei. Atunci, ea a povestit evenimentele petrecute în cei 50 de ani de căsnicie, inclusiv sfârșitul Războiului Rece, Beatles, călătoria oamenilor pe Lună, introducerea televiziunii, a telefoanelor mobile și a internetului și câștigarea de către Anglia a Cupei Mondiale de fotbal, precum și „bucuria de a avea copii și nepoți” împreună.
„Mă tem că de prea multe ori, prințul Philip a trebuit să mă asculte vorbind. În mod frecvent am discutat în prealabil despre discursul pe care intenționam să îl țin și, după cum vă veți imagina, opiniile sale au fost exprimate într-o manieră directă. Este o persoană care nu acceptă cu ușurință complimentele, dar el a fost, pur și simplu, forța și sprijinul meu în toți acești ani, iar eu, și întreaga sa familie, și această țară și multe alte țări, îi datorăm o datorie mai mare decât ar pretinde el vreodată sau decât vom ști noi vreodată.”
După moartea soțului ei, ea nu s-a adresat direct națiunii, dar a reapărut o frază pe care regina a trimis-o anterior într-un mesaj către Statele Unite după atacurile din 11 septembrie 2001: „Durerea este prețul pe care îl plătim pentru dragoste”, a spus ea.
Discursurile anuale de Crăciun
Regina a ținut mii de discursuri cu ocazia unor angajamente regale în fața șefilor de stat și a diplomaților, la inaugurarea unor clădiri și vapoare și, anual, de Crăciun. Acesta din urmă a ajuns să devină un element social de bază și o tradiție a sărbătorilor britanice, deoarece discursurile sale de Crăciun erau presărate cu cuvinte de înțelepciune, credință și, ocazional, cu reflecții personale ale nonagenarei.
„Pe vremuri, monarhul își conducea soldații pe câmpul de luptă, iar conducerea sa era în permanență apropiată și personală. Astăzi lucrurile sunt foarte diferite”, a spus ea în prima sa emisiune televizată de Crăciun, în 1957. „Nu vă pot conduce în bătălie, nu vă dau legi și nu administrez justiția, dar pot face altceva. Pot să vă ofer inima mea și devotamentul meu față de aceste vechi insule și față de toate popoarele din frăția noastră de națiuni”.
În 1974, mesajul său de Crăciun a făcut aluzie la violențele din Irlanda de Nord și din Orientul Mijlociu și a încurajat oamenii din întreaga lume să caute calea păcii și a reconcilierii. „Poate că avem puncte de vedere diferite, dar tocmai în perioadele de stres și de dificultăți avem cel mai mult nevoie să ne amintim că avem mult mai multe lucruri în comun decât cele care ne despart”, a spus ea.
În 2002, în ciuda faptului că a sărbătorit 50 de ani pe tron în timpul Jubileului de Aur, ea a deplâns, de asemenea, moartea mamei și a surorii sale la câteva săptămâni distanță una de cealaltă. În mesajul său de Crăciun din acel an, ea a reflectat asupra nevoii de umanitate în mijlocul crizei. ”Lumea noastră modernă ne solicită atât de mult timpul și atenția, încât nevoia de a ne aminti de responsabilitățile noastre față de ceilalți este mai mare ca niciodată”, a spus ea. Și, în cele din urmă, poate pentru mulți, o glumă pe care regina a făcut-o consilierilor ei, așa cum a relatat biograful ei regal, poate fi cel mai fermecător comentariu al ei. „Trebuie să fiu văzută pentru a fi crezută”, a glumit ea.
Sărbătorirea Jubileului ei de platină: 6 februarie 2022
În februarie, regina a atins o etapă istorică: a devenit primul monarh britanic care a sărbătorit Jubileul de Platină, marcând 70 de ani de domnie. Regatul Unit a sărbătorit în timpul unei sărbători de patru zile în iunie, cu fast și ceremonii, petreceri de stradă, concerte muzicale și parade militare.
A fost ultima dată când regina a stat în public la balconul Palatului Buckingham, alături de familia sa, salutând milioane de oameni care s-au adunat să o vadă. „Continui să fiu inspirată de bunăvoința arătată față de mine”, a spus ea, „și sper că zilele următoare vor oferi ocazia de a reflecta asupra a tot ceea ce s-a realizat în ultimii 70 de ani, în timp ce privim spre viitor cu încredere și entuziasm.” Elisabeta și-a sărbătorit anterior Jubileul de Argint în 1977, Jubileul de Aur în 2002 și Jubileul de Diamant în 2012.
