Astăzi, Recep Erdogan se confruntă cu cea mai mare ameninţarea la adresa titlului său prezidenţial: al doilea tur al alegerilor. În cei 20 de ani de când ocupă o funcție de conducere în stat (prim-ministru din 2003 până în 2014 și președinte din 2014 până în prezent), nimeni nu i-a mai ameninţat poziţia într-o asemenea măsură. Deşi el rămâne favoritul şi nu rivalul său, social-democratul Kemal Kilicdaroglu, încercarea la care este supus nu poate fi subestimată. Şi nu ne poate scăpa din vedere nici faptul că, în urma ultimelor două decenii, el a devenit în imaginea publică un „Ataturk anti-Ataturk”, după cum l-a denumit revista Historia.
Un politician conservator, Recep Erdogan a făcut tot posibilul pentru a-și întoarce poporul spre valorile islamice tradiționale. Emine Erdogan, soția lui, participă inclusiv la întâlnirile oficiale înveșmântată cu un văl, lucru care a fost intens criticat la începutul mandatului – ori, mai bine zis, domniei? – soțului ei.
Erdogan, un Ataturk inversat?
Nimeni nu poate contesta abilitățile lui Recep Erdogan pentru politică. El a căpătat treptat puterea, ajungând acum într-un punct în care pare de neclintit din mâinile sale. Pentru acest lucru, a fost nevoit să restrângă drepturile și libertățile presei, instanțelor de judecată sau oamenilor de cultură din Turcia. Prin multiple manevre populiste, și-a consolidat poziția în opinia publică. El s-a arătat în repetate rânduri refractar față de imigranții sirieni, precum și față de stilul laic în care Turcia fusese guvernată înainte ca el să preia frâiele. În plus, președintele turc s-a folosit cu dibăcie de crizele prin care a trecut, mai ales tentativa de lovitură de stat din 2016. Atunci când Consiliul Păcii a încercat să răstoarne Guvernul, Erdogan a îndemnat cetățenii să iasă în stradă și să protesteze împotriva acestei acțiuni revoluționare. A reușit, de asemenea, să-și creeze o imagine publică de „Ataturk anti-Ataturk”, adică de părinte și salvator al Istanbulului.
Asta în vreme ce Ataturk a fost primul președinte al Turciei și cel care a reușit să încheie o „criză otomană” care dura deja de 200 de ani. Un politician și militar cu viziuni progresiste, Mustafa „Kemal” Ataturk a fost totuși conservator din unele puncte de vedere, motiv pentru care soția lui, Latife Uşaklıgil, a devenit rapid nemulțumită de căsnicie. Educată în Europa, cu precădere în Franța, femeia cosmopolită nu înțelegea motivele pentru care ar trebui să se acopere sau să se ocupe numai de treburile casei. Totuși, după desfacerea căsătoriei, Ataturk a devenit nu numai tatăl Turciei, ci și al unui număr nu mai mic de zece copii adoptați, cărora le-a oferit o educație aleasă, indiferent de gen.
Numele de „Kemal” și ce înseamnă el pentru Ataturk și Kilicdaroglu
Trebuie menționat că numele de „Kemal” i-a fost dat de către un profesor de matematică. Deoarece viitorul părinte al Turciei moderne excela la această materie, profesorul i-a spus „kemal!”, ceea ce înseamnă „excelent”. Însă cel mai vizibil Kemal din momentul de față pare că va pierde în fața lui Erdogan, acest anti-Ataturk și poate, mai degrabă, un „june turc” sau chiar un sultan, pentru a ne întoarce și mai mult în timp.
Cel de-al doilea scrutin prezidențial a început astăzi, iar rezultatele parțiale urmează să fie afișate în curând. Iar Recep Erdogan pare din ce în ce mai probabil un lider care va mai guverna cel puțin cinci ani de-acum încolo, timp în care va pecetlui drumul către valorile islamice tradiționale.
