Recep Tayyip Erdogan a reușit să-i surprindă din nou pe mulți observatori, fiind aproape de a câștiga alegerile prezidențiale din Turcia în primul tur de scrutin de duminică, sfidând sondajele care îl dădeau pe contracandidatul opoziției, Kemal Kilicdaroglu, în frunte.
Pentru turul al doilea din 28 mai, analiștii susțin că șansele la victorie ale lui Kilicdaroglu sunt destul de limitate. După ce a reunit șase partide divergente sub steagul său, după ce s-a impus ca antiteză a lui Erdogan, atât în stil, cât și în substanță, Kilicdaroglu le-a cerut susținătorilor săi să „termine” în primul tur. Dar Erdogan a fost foarte aproape de a finaliza cursa, obținând 49,51% din voturi, față de 44,8% pentru concurentul său.
Având în vedere acest lucru, mesajul contracandidatului pentru turul al doilea a fost net diferit: „Nu cădeți în disperare!”, le-a spus luni Kilicdaroglu susținătorilor săi pe Twitter.
Sultanul are antecedente în spulberarea opoziției
Erdogan are deja experiență în spulberarea așteptărilor opoziției din Turcia. La ultimele alegeri prezidențiale din 2018, Muharrem Ince a desfășurat o campanie energică pentru partidul lui Kilicdaroglu, Partidul Republican al Poporului (CHP), ceea ce i-a determinat pe unii observatori occidentali să-i acorde șanse reale de a-l detrona pe Erdogan. Dar actualul președintele a obținut victoria din primul tur.
Chiar dacă anul acesta Erdogan a fost forțat să meargă în turul doi și în ciuda avansului lui Kilicdaroglu în sondaje, a inflației și a crizei monetare care a zguduit Turcia timp de cinci ani, atractivitatea actualului președinte pentru milioanele sale de susținători rămâne puternică.
„Cu voia lui Dumnezeu, vom obţine o victorie istorică. Oamenii au confirmat că au încredere în noi şi în alianţa noastră”, a postat președintele Erdogan pe Twitter.
Naționalismul, o carte câștigătoare
Priza la electorat a actualului președinte nu se bazează însă doar pe creșterea economică generoasă din prima parte a guvernării sale din anii 2000.
Erdogan datorează o mare parte din sprijinul său numeroșilor alegători musulmani conservatori din punct de vedere social din inima Anatoliei. Aceștia îl văd ca pe un campion în războaiele culturale care au caracterizat politica turcă încă de când Mustafa Kemal Ataturk a rupt legăturile profunde dintre Islam și politică din Imperiul Otoman, odată cu crearea statului-națiune turc în 1923.
În aceste alegeri, jucarea cărții naționaliste i-a mers de minune lui Erdogan, a explicat Ozgur Unluhisarcikli, director al biroului din Ankara al German Marshall Fund, citat de France24.
„S-a presupus că politica conciliantă a lui Kilicdaroglu ar fi un remediu pentru polarizare, dar tacticile de polarizare sunt o forță foarte puternică în mâinile lui Erdogan”, a subliniat Unluhisarcikli, care a mai precizat că președintele a fost „foarte abil” atunci când a fost vorba de „repetarea la nesfârșit” a „mesajului nefondat” că Kilicdaroglu „se asociază cu PKK” și este o „marionetă a Occidentului”.
