În contextul războiului din Ucraina, multe complicații apar pe zi ce trece. Însă, există o nouă problemă a importurilor în Rusia.
De mai bine de un deceniu, Yörük Ișık, supraveghează apele din Istanbul, urmărind intrările și ieșirile zecilor de mii de transportatori de cereale, nave de containere și nave de război care trasează un curs de-a lungul strâmtorii Bosfor în fiecare an.
Eroul necunoscut
Acesta explică: „Sunt obsesiv. Nu-mi place să merg prea departe în interior, pentru că am această teamă că voi pierde ceva. Nu știi niciodată ce se va întâmpla și, de multe ori, nu realizezi că este suspect decât după aceea. Chiar și atunci când am timp liber sau când scriu un raport, mă așez pe balconul meu, ca să fiu cu ochii în patru.”
Ișık nu iese în evidență printre pescarii, căpitanii de remorchere și lucrătorii portuari care își câștigă existența în porturile din Turcia. Dar, în calitate de cercetător nerezident la Middle East Institute, un think-tank cu sediul la Washington, bărbatul în vârstă de 52 de ani a acumulat dovezi de neegalat privind eforturile Rusiei de a achiziționa în liniște bunuri și echipamente militare sancționate – în timp ce menține fluxul de energie și exporturi agricole pentru a ajuta la plata acestora. Analist obișnuit în presa turcă și la televiziune, site-ul său Bosphorus Observer a devenit o resursă de referință pentru cei care urmăresc rutele de aprovizionare ale Kremlinului. În cele din urmă, este o bătălie care ar putea decide rezultatul războiului din Ucraina.
În acest context, cercetătorul afirmă: „Este vorba despre a afla ce ascund. Uneori vor minți și vor spune că o navă merge dintr-un loc perfect nevinovat în altul. Își vor opri localizarea și se vor întuneca în Marea Neagră sau își vor falsifica locația. De-a lungul căii navigabile este un trafic nesfârșit, este ca și cum ai privi o stație de taxi din Istanbul, dar când te uiți mai atent și vezi că nava nu este fizic acolo, asta îți spune multe. Camera nu minte”.
Apele războiului
La doar 500 de kilometri distanță, peste Marea Neagră, războiul Rusiei face ravagii în Ucraina. De la invazia la scară largă din februarie 2022, națiunile occidentale au impus sancțiuni radicale Moscovei în încercarea de a-i tăia accesul la produse de lux și bunuri cu dublă utilizare care ar putea fi refolosite pe câmpul de luptă. Între timp, clubul de națiuni G7 a impus un plafon de 60 de dolari pe baril pentru țițeiul rusesc, amenințând cu sancțiuni drastice pentru comercianții care nu respectă regulile.
Însă analiștii și factorii de decizie politică se tem că nu se iau suficiente măsuri pentru a face ca restricțiile să fie respectate, iar faptul că ajutorul acordat Rusiei pentru a obține ceea ce dorește a devenit o afacere importantă pentru intermediarii – atât companii, cât și țări – pregătiți să își asume riscul. George Voloșin, expert în eludarea sancțiunilor în cadrul organizației de supraveghere a criminalității financiare, ACAMS, a arătat că: „Este foarte dificil de urmărit ceea ce vine din Europa către Rusia și viceversa. Avem o imagine foarte incompletă, deoarece Rusia încearcă să se adapteze la sancțiuni din ce în ce mai stricte și, odată ce ai un control în vigoare, găsesc o modalitate de a-l ocoli. Turcia este poarta de acces pentru acest tip de comerț – în special pentru bunurile de consum europene.”
Susținătorii ascunși
În acest context, potrivit statisticilor compilate de platforma de analiză Trade Data Monitor, Turcia este a cincea cea mai mare sursă de importuri ale Rusiei, expediind numai anul trecut bunuri și mărfuri în valoare de peste 3,6 miliarde de dolari. Mașini și componente electronice se numără printre primele sale exporturi pentru 2023, în creștere cu 200% și, respectiv, 183% în primele șase luni ale acestui an. Și asta nu include nici măcar livrările care pur și simplu tranzitează Bosforul fără a intra vreodată în mod oficial în Turcia.
Cercetătorul care lucrează la politica de sancțiuni la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, Maria Shagina a declarat că: „Ankara și-a sculptat un rol în care, pe de o parte, este un intermediar în conflict, dar pe de altă parte, un hub geografic convenabil pentru reexportul de lucruri de care Moscova are nevoie. Aceasta variază de la transporturi de petrol și motorină până la echipamente militare. Pentru Rusia, acest lucru are un cost – dar, în momentul de față, este profitabil și este hotărâtă să câștige un război de uzură în acest fel în timp”, conform sursei politico.eu.
