Cum politicienii, diplomații și agenții de lobby vor începe curând să revină la Bruxelles, e firesc ca prin birouri să se povestească despre concediul din vară.
Cu tot schimbul de povestiri și sfaturi cu colegii despre călătoriile noastre, e ușor să ai senzația că toată lumea tocmai și-a petrecut trei săptămâni la piscină, la plajă sau prin munți, scrie Esther Lynch, secretar general a Confederației Sindicale Europene, în EUOBSERVER.
Rădăcinile concediului
O impresie întărită și de avalanșa de fotografii de vacanță de pe rețelele sociale, de reclamele omniprezente cu scene fericite de familie ori de „la Rentrée”, termenul francez pentru revenirea la anul universitar, care implică faptul că cu toții vom fi migrat prin alte părți pe perioada verii.
Și chiar mi-aș dori să fie așa. Concediul plătit este una dintre primele și cele mai importante realizări ale sindicatelor.
Originea lui se întinde până la nașterea mișcării muncitorești și prima ei revendicare de 1 Mai pentru „opt ore de muncă, opt ore de odihnă și opt ore pentru orice vrem noi”.
Primul concediu plătit – de minim două săptămâni – a fost câștigat de sindicatele din Franța în 1936 printr-o serie de greve care s-a finalizat cu semnarea Acordurilor Matignon între guvernul frontului popular și patronate.
Patru săptămâni
Toți muncitorii din UE au în prezent dreptul la cel puțin patru săptămâni de concediu plătit, mulțumită Directivei Timpului de Lucru obținute de sindicate în 1993.
Sindicatele luptă în continuare pentru a obține și mai multe zile de concediu pentru muncitori.
Acei muncitori din UE ale căror condiții de lucru sunt stabilite prin negocieri colective între sindicate și angajatori beneficiază, în medie, de trei zile de concediu plătit în plus.
Acest supliment crește până la o săptămână în șapte țări și la două săptămâni în Croația și Germania.
Cei ce nu pot
Concediul e extrem de important pentru bunăstarea noastră, iar sindicatele îl vor considera mereu o prioritate.
Acesta este și motivul pentru care sunt atât de îngrijorată de proporția oamenilor care încă nu-și permit un concediu, la aproape 90 de ani de când ne-am câștigat dreptul la unul.
Eurostat arată că în total 29% din gospodării nu-și permit să plece măcar o săptămână în concediu – o creștere față de anul anterior.
În acest procent e inclus un număr enorm de muncitori.
Peste 19% din toți muncitorii – 38 milioane de indivizi – nu-și permit un concediu, a constatat o analiză a micro-datelor Eurostat realizată de European Trade Union Institute.
Nu e deloc bine
Același procent sare de 50% în rândurile muncitorilor plătiți cel mai prost.
Curățătorii, îngrijitorii și bucătarii – oameni care fac muncă grea zi de zi – nu-și permit să ia o pauză binemeritată.
În plus, pachetele de vacanță se scumpesc
Iar „sărăcia în privința concediului” se va agrava cel mai probabil, din cauza unei scumpiri-record a pachetelor de vacanță, care ar trebui să să ofere cel mai bun raport cost/beneficii pentru cei cu buget limitat.
Prețul mediu al unui pachet de vacanță depășește acum salariul minim pe o lună în peste jumătate din statele membre.
Acest lucru înseamnă în fapt că, departe de a fi anotimpul odihnei, vara e una dintre cele mai dificile perioade ale anului pentru milioane de familii.
Nu numai nflația e nemiloasă
Concediul li se pare un lucru de pe altă lume acelor părinți care se chinuie să găsească bani în plus pentru a-și hrăni copiii, care în mod normal și-ar fi mâncat micul dejun și prânzul la școală.
E o sarcină care anul acesta a fost îngreunată și mai mult de inflație, care a afectat în mod special prețurile alimentare.
Între timp, directorii de companii care au provocat inflația prin faptul că au exploatat penuria de mărfuri pentru a găsi pretext să-și scumpească produsele și să-și rotunjească profiturile se bronzează în stațiuni de lux.
Vara a scos la iveală inegalitatea profundă din economia și societatea noastră, inegalitate care cere măsuri din partea conducătorilor noștri care se vor întoarce curând la Bruxelles.
Prea puțină îngrijorare
Președinta Comisei Europene Ursula von der Leyen ar trebui să înceapă prin a-și folosi discursul despre Starea Uniunii pentru a clarifica faptul că profiturile corporatiste excesive, iar nu salariile muncitorilor, sunt cele care alimentează inflația, după cum a subliniat săptămâna trecută și președintele american Joe Biden.
Și, pornind de la Directiva Salariilor Minime Adecvate, ea ar putea asigura salarii mai echitabile prin anunțarea unei revizuiri a directivelor privind achizițiile publice, astfel încât contracte publice să poată primi doar acele companii care practică negocierea colectivă a salariilor și condițiilor de muncă, între care și concediul plătit.
Cea mai mare proporție a muncitorilor care nu-și permit concediu o regăsim în România (43%), urmată de Grecia (37%), țara în care și-a petrecut anul acesta concediul și Von der Leyen.
Sindicate slabe
Aceleași țări sunt și cele în care capacitatea de negociere colectivă a contractelor de muncă s-a redus cel mai mult în ultimele două decenii.
În Ungaria, situată pe locul trei în acest clasament, salariul anual al muncitorilor ar crește în medie cu 250 de euro dacă puterea de negociere colectivă ar reveni la nivelul ei din 2002.Dreptul la concediu plătit e o tradiție europeană importantă, iar noi trebuie să ne asigurăm că de el poate beneficia toată lumea, nu doar cei câțiva privilegiați.
Depunerea tuturor eforturilor posibile pentru promovarea negocierii colective este un punct bun de pornire.
