În podcastul de azi, 3 ianuarie, istoricul și cercetătorul Alice Barbu l-a avut ca invitat pe Comandorul profesor doctor Ioan Damaschin, autorul unei lucrări de excepție: ”Glorie și dramă. Marina Regală Română 1940-1945”
Cu o aplecare deosebită spre amănunte, autorul lucrării ne aduce în atenție o zonă mai puțin exploatată publicistic a istoriei noastre din vremea celui de al Doilea Război Mondial, povestea eroilor care au ținut piept sovieticilor pe Marea Neagră și Dunăre.
Dacă despre glorie putem vorbi până în 1944, după data de 23 august a aceluiași an, începe drama acestui corp de armată. Flota a fost sechestrată și dusă în porturile sovietice Odesa și Sevastopol, de unde aveau să se întoarcă prea puține nave.
Beligeranța cu sovieticii
”În urma Pactului Ribbentrop Molotov, când părțile au convenit să cotropească noi teritorii, la 26 iunie 1940, Stalin a trimis un ultimatum la București ca, în decurs de patru zile, România să retragă toate trupele de uscat, și tot ceea ce înseamnă proprietate a statului român și au trimis trupe care au cotropit Basarabia, iar armata română a fost nevoită să se retragă. În acea perioadă, marina regală română a participat la transbordarea trupelor și a tehnicii de pe malul stâng pe cel drept al Dunării, la Galați și Tulcea”, spune în podcastul EVZ Play Comandorul Damaschin. ”Deci, timp de doua zile, 24 de ore din 24, navele militare și civile au făcut acest transport de trupe și a fost prima misiune de luptă a marinei noastre”, mai precizează istoricul-ofițer.
Goliatul bolșevic
”Acest război pe mare nu s-a desfășurat cu concentrări mari de nave, ca în Pacific, deși flota sovietică era mult superioară celei române. Noi aveam 4 distrugătoare, 3 canoniere (nave purtătoare de artilerie), un puitor de mine și nave de pasageri transformate în crucișătoare auxiliare, remorchere și un submarin. Sovieticii aveau cinci crucișătoare, 12 distrugătoare, 45 de submarine”, spune Damaschin.
”Dacă luăm în calcul gurile de foc, ei aveau cam de șase ori cât avea flota românească”, subliniază istoricul.
Victoria din 41
”Aici, putem vorbi de o victorie. Sovieticii au venit cu două distrugătoare, nave cu mare putere de foc, în dimineața de la 26 iunie, la 4 zile după declanșarea războiului, Harkov și Moskwa care au ajuns la Litoralul românesc în zorii zilei, când era mai greu de observat”, aflăm de la Comandor despre atacul bolșevic.
”Atunci a avut loc lupta aero-navală din 26 iunie 1941. Au participat nave de suprafață, aviație și submarine. Cele două nave au ajuns la circa 10 km de Litoral, au deschis foc asupra portului Constanța, au incendiat rezervoare de petrol și gara Palas, unde staționau câteva trenuri germane cu muniție care urmau să fie duse spre frontul de Est. S-au tras 350 de proiectile în 10 minute”, spune Ioan Damaschin.
”Navele românești care erau în zona Eforie și Capul Midia, au deschis și ele focul. Cele sovietice au oprita atacurile manevrând să iasă spre larg, dar în afara barajului de mine, nava Moskwa s-a scufundat în patru minute, iar nava Harkov a fost grav avariată. Iată prima mare luptă navală. Apoi, aviația de litoral românească a atacat în continuare nava Harkov, dar și un alt distrugător care venise în sprijinul acesteia”, aflăm despre Victoria noastră din Marea Neagră.
