În primul său podcast din 2023, Ionuț Cristache, într-un dialog sclipitor cu maestrul Ion Cristoiu reușește să-I câștige încrederea și obține câteva mărturisiri fabuloase. Printre altele, maestrul povestește despre cum a căzut în ”capcana gazetăriei”.
Cauza este dorința arzătoare pentru a-și vedea numele publicat, pe care Ion Cristoiu o asemuie unei forme de vedetism. Privind în urmă, cu puterea experienței, după 55 de ani de jurnalism, maestrul se întreabă sincer: ”Care e afacerea?”.
Ordine în haos
” La 24 de ani, am ajuns redactor-șef adjunct la Viața studențească și Amfiteatru. După șapte ani, am ajuns la Scânteia Tineretului, am fost, într-un fel, redactor-șef la Suplimentul Literar și Artistic… Deci, eu am condus și știu despre ce e vorba. Eu am construit. Suplimentul literar al Scânteii Tineretului eu l-am făcut. Evenimentul Zilei eu l-am făcut. Nu numai că am condus, ci am și făcut. Întotdeauna am avut o obsesie, aranjarea haosului. Mereu am zis: pagina 2 este de cutare, pagina 3 este de aia… În așa fel încât omul (cititorul) să știe precis unde să se ducă”, a povestit Ion Cristoiu în podcastul EVZ Play.
Seducătoarea capcană
”Foarte important este că eu am căzut în capcana gazetăriei din nevoia de a-mi apărea numele, am avut o obsesie. Eram elev la Panciu și am debutat cu un rebus. Scria: Ion Cristoiu, elev Panciu. Nici acum nu mi-au dat banii. Eram într-a zecea, a unșpea… Confundam literatura cu semnătura”, spune maestrul despre înclinarea sa pentru journalism.
”Ajung la Cluj. Am fost coleg cu Marga, am intrat pe baza liceului, a mediei de la bacalaureat, noi n-am dat examen. El a intrat primul, eu al doilea. Eu am avut 9,50 pentru că făcusem la real și luasem 9 la matematică, și zece la română. Să înțelegeți psihologia lui Cristoiu care e greu de înțeles: acolo era un post de radio local al complexului de cămine. Mi-am zis că trebuie să ajung la radioul acesta. Nu știu de ce. Eram bolnav de vedetism. În doua luni am ajuns directorul radioului”, este un alt exemplu dat de Cristoiu despre chemarea magnetică pe care a avut-o pentru zona gazetărească.
Debutul, o scriere aproape de proză
”După asta, apărea, în Cluj, Viața studențească. Ei aveau o subredacție la Cluj, condusă de un student la filozofie. Acolo aveau o rubrică numită jurnal. Practic, eu nu am debutat cu știre, ci aproape cu proză. Am trimis la acea rubrică, eu studentul cutare. Momentul de destin a fost Nicolae Stoian, redactor-șef, dar era ca mine, un mare descoperitor de talente. A citit, a dat la cules, apoi m-a căutat la Universitate. Era curios să vadă cine e ăla…”, își amintește maestrul Cristoiu.
”Visam – eu membru al subredacției, într-un an am devenit șeful subredacției. Și? Nu puteam fi scriitor pentru că n-am reușit să renunț la vedetism. Acesta este păcatul vieții mele. Am fost un obsedat al scrisului, al cititului, citesc de la cinci ani. Acum, constat și întreb, care e afacerea?”, subliniază vestitul jurnalist.
