Primul podcast al colegului nostru Ionuț Cristache pe 2023, de fapt o emisune în toată regula, realizat împreună cu Ion Cristoiu, pleacă de la un eveniment personal, dar cu mare rezonanță în presa noastră postdecembristă: Maestrul Cristoiu are 55 de ani de presă.
În discuție, Ion Cristoiu face câteva dezvăluiri de senzație. Una dintre acestea este convingerea maestrului că ar fi fost un foarte bun analist la SRI. De fapt, acest lucru i-a fost confirmat de un director adjunct al serviciului secret, încă de pe timpul când Virgil Măgureanu conducea intelligence-ul intern.
”Aș fi fost un foarte bun analist la SRI. În anii 90, când era Măgureanu director, el avea un adjunct care mi-a spus asta. Am un întreg perete despre istoria serviciilor secrete. Sunt specialist. Aici, problema este analiza. Omul de pe teren primește ordin să-l urmărească pe X, nu știe de ce, nici nu trebuie să știe. El este obligat să transcrie tot, analistul pune cap la cap lucrurile”, a declarat Ion Cristoiu în podcastul lui Ionuț Cristache. ”Asta fac și în articolele mele, închegând-se o imagine de ansamblu, o explicație”, completează maestrul.
După-amiaza întrebărilor esențiale
Spiritul de analiză, însă, este dublat de sesizarea nefirescului, totul pe fondul unei curiozități native exacerbate.
”Un moment fundamental în cariera mea este articolul publicat pe 16 februarie 1990, în Expres, ”O după amiază cu multe întrebări”. Eram în toiul entuziasmului față de ceea ce numesc eu lovitura de stat. Nu aveam nici un document, numai înregistrarea acelei după-amieze de la TVR. Editorialul a fost confirmat ulterior. Instrumentul de lucru era nefirescul, anormalul”, spune Cristoiu.
”Spuneam așa: vine directorul Editurii Tehnice, asta era Ion Iliescu atunci, și spune că a luat legătura cu Victor Stănculescu, care era ministrul Apărării, singurul care conducea țara la acel moment. Iliescu spune că i-a zis Stănculescu că a întors o coloană de blindate de la Pitești și că la Sibiu se întâmplă ceva. Întrebarea era firească: de când ministrul Apărării îi raportează unui director de editură. Era ceva în neregulă… ”, și iată nefirescul situației… ”Eu am sesizat primul cum de Securitatea a deschis porțile, eu am sesizat primul că nu a fost o revoluție în direct, nu aveau care de filmat în stradă, erau numai niște tipi care vorbeau, într-un studio”, precizează Ion Cristoiu.
Curiozitatea și iubirile ce pleacă
”În proză, nefirescul l-a folosit Marin Preda care are ca termen ”cu X se întâmplă ceva”. Preda pornește în proză de la următorul lucru: ființa umană este plină de clișee. Altfel, dacă n-am trăi prin rutină ne-ar lua dracu. Intri în lift și te gândești dacă să apeși sau nu pe buntonul etajului… Problema este că, în momentul în care cineva iese din rutină, ceva este în neregulă”, aflăm de la maestru.
” Întotdeauna, când eram tânăr, în relațiile cu femeile, pe mine m-a preocupat să știu, să știu dacă e cu altul. Dacă aflam așa ceva, evacuam imediat persoana din mintea mea. Nu eram gelos, eram curios.(…) În general, în relația de iubire bărbat-femeie, mai ales la femei, în momentul în care ea începe să se desprindă de tine și să alunece spre altul, nici ea nu știe. Nu s-a decis că e gata. Acela este momentul cel mai primejdios”, învățăm de la Ion Cristoiu. ”
E momentul când ea se ascunde, când ea își schimbă viața. Numai că eu, fiind foarte lucid, așa am fost toată viața, stau la pândă. Automat. Până aflu. Problema este că nici ea nu e vinovată, nici ea nu știe. În acel moment, am evacuat persoana. Soția mereu îmi reproșează că uit ușor. În momentul în care s-a terminat o poveste, la mine nu mai există. Este foarte greu să fii lucid, dar dacă nu ești lucid în toate împrejurările, nu trăiești viața”, a mai mărturisit marele gazetar.
