Actualul președinte al României, Klsua Iohannis, își va termina termina mandatul în anul 2024, când țara noastră avea un nou șef de stat în urma alegerilor. Foarte mulți se întreabă acum despre viitorul lui Iohannis post-Cotroceni, numeroase voci din spațiul public vorbind despre un post de conducerea la NATO. Istoricul Marius Oprea dezmite această teorie și spune, în exclusivitate pentru podcastul EVZ Capital, faptul că șefia în cadrul Alianței Nord-Atlantice ar fi doar o „acoperire” pentru un cu totul alt destin pentru actualul președinte.
„Iohannis nu va avea aceeași soartă tragică precum foștii președinți”, subliniază clar Marius Oprea, care spune despre actualul șef de stat că „s-a împrietenit cu cine trebuie din clubul care trebuie. Faptul că el se află pe lista scurtă a viitorilor șefi NATO este doar o găselniță, dar îi creează o punte pentru ceva mult mai sigur la Consiliul Europei. Orice e bine pentru el, căci nu va mai avea de gând să facă altceva. Nu a deranjat și nici nu o să o facă”.
Iohannis cel cuminte
Istoricul spune despre Klaus Iohannis că nu a deranjat sistemul în acești opt ani de mandat de președinte și că nici de acum încolo nu ar urma să o facă, dându-l ca exemplu contrar pe Traian Băsescu care, după ce nu a mai fost la Cotroceni, și-a înființat un partid și a avut multe lucruri de spus. Tot într-o asociere cu fostul lider de stat, dar de data aceasta introducând și Securitatea, domeniu în care Marius Oprea este doctor, acesta din urmă spune: „Se zice despre Băsescu că a făcut mai mulți generali în servici decât Ion Iliescu și Emil Constantinescu la un loc. Ei bine, se pare că Iohannis l-a întrecut cu brio pe Băsescu.
Acest lucru ar fi fost ascuns de ochii publicului prin diferite tactici, potrivit lui Marius Oprea: „Pentru ca asta să nu se vadă și să nu bată la ochi, s-a luat decizia ca asemenea avansări să se facă în secret, să nu apară în Monitorul Oficial”. Însă legăturile lui Klaus Iohannis cu vechea Securitate nu se oprește doar la aceste amănunte, căci istoricul povestește un episod de la Sibiu în care descrie acapararea aproape totală a orașului de către acest mecanism bine pus la punct: „Iohannis a fost mai mult ca sigur urmărit, fie și de puține dăți. În noiembrie 1989, a vut loc o ședință la Sibiu în care un trimis de Securitate de la București veniseră să îi certe pentru că o stradă și un bloc rămăseseră neurmărite informativ. În rest, tot orașul era sub supraveghere. Nu-mi spuneți mie că un profesor de fizică care este acum președinte a scăpat de sub vizorul Securității”.
