Jean Maurer, fiul fostului premier comunist Ion Gheorghe Maurer, a dezvăluit în exclusivitate pentru EVZ Play modul în care a reușit să fugă din Republica Socialistă România, și cum, ajuns în Germania, s-a confruntat în permanență cu teama de Securitate.
Drumul spre libertate a fost anevoios
După ce a reușit să facă rost de pașaport, cu ajutorul colonelului Soare, Jean Maurer a pornit drumul către libertate, îndreptându-se spre Germania.
După ce și-a anunțat soția despre planul său, Maurer a urcat în mașină îndreptându-se spre Ungaria, însă problemele nu au întârziat să apară „La jumătatea drumului, la Sibiu mi-a plesnit un piston. A trebuit să mă întorc la București unde un mecanic mi-a reparat pistonul și am plecat din nou. Am ajuns la graniță a două zi după-masă, și nu a ieșit nimeni. Frica mea a fost că la un moment dat se va informa cabinetul 2 că am primit pașaport și că cei de la Poliția de Frontieră mă va opri.”, a declarat Maurer.
Despre experiența sa de la vamă, Maurer a spus că „Am așteptat 2 ore să vină un vameș, nu voiam să mă duc eu să îi chem. Aveam și niște bani la mine, cam 3000 de mărci, i-am ascuns în filtrul de aer de la mașină. A venit în final cineva, i-am arătat actele și am trecut. În momentul în care am trecut, am sunat-o pe soție și i-am spus „sunt pe partea cealaltă”. ”
De aici, fiul lui Gheorghe Maurer s-a îndreptat spre Ungaria „Toată noaptea am condus de la granița în Ungaria, m-am oprit în Budapesta, acolo aveam aranjat să locuiesc la un ungur care era prieten cu niște prieteni de-ai mei din Germania. Știam ce se întâmplă în Ungaria, începuse deja valul de emigrari din România către Ungaria. Cei care ajungeau în Ungaria erau primiți în lagăre, primeau și o ștampilă prin care li se recunoștea statusul de refugiați politic, și bănuiam că voi trece și eu printr-un lagăr de ăsta, pentru că nu puteai ieși altfel din Ungaria, dacă nu aveai statutul de refugiat.”, povestește Maurer
Maurer a reușit să iasă și din Ungaria
Lucrurile au decurs surprinzător de bine în Ungaria „M-am prezentat la Consulat. Le-am spus că vreau că emigrez în Germania, le-am arătat pașaportul și scrisoarea (n.r. prin care președintele firmei Krupp îl chema pe Maurer la studii post-doctorale în Germania). Scrisoarea era destul de veche, trecuse un an de când o primisem, iar consulul cu care am discutat a spus că va da un telefon la firma Krupp .Consulul a vorbit chiar cu Berthold Beitz, președintele firmei Krupp, care m-a cerut pe mine la telefon, din acel moment mi s-a schimbat statutul. Lucrurile au decurs foarte rapid, le-am spus cine sunt, le-am spus că nu vreau să circul foarte mult prin Ungaria pentru că aveam și probleme cu mașina. Le-am spus că dacă mie mi se întâmplă ceva, ei ca Ambasadă vor fi implicați. Atunci mi-a spus să nu circul cu mașina personală, și că îmi dau o mașină de la Ambasadă. Sigur că dacă nu eram cine eram, dacă nu aveam statutul și familia, lucrurile ar fi fost altfel. Am primit un mercedes de la Ambasadă și bodyguard, m-au cazat la poliția din Budapesta, mi-au pus ștampila, mi-au spus că pot pleca din Ungaria.” continuă el.
A stat patru oare cu pistolul în mână așteptând Securitatea
S-a confruntat cu primele temeri chiar la trei zile de la sosirea în Germania „Când m-am văzut în avion știam că jumătate din treabă era rezolvată, știam că mă pot urmări și în Germania și să mă aducă înapoi. A fost o chestie foarte gravă, a plecat băiatul lui Maurer care nu aveam 17 ani și era îndrăgostit de cine știe ce nemțoaică, avea totuși 39 de ani.
Când am ajuns în Germania, pe aeroport mă aștepta o mașină a firmei Krupp, care m-a dus în Essen, unde am fost cazat la o vilă. În Germania cea mai mare frică a fost, când stând în vila respectivă s-au stins luminile. M-am speriat pentru că luminile s-au stins numai în vila în care stăteam eu, mai erau și alte vile în complex care aveau lumină.”, a declarat Maurer.
În acele momente, el și-a amintit de poveștile despre fugarii recuperați de Securitate, și se temea că va avea aceeași soartă „Au fost niște povești despre fugari pe care mi le-a spus generalul Eugen Luchian și care mi-au rămas în minte. Luchian a fost cel care a făcut sesizarea la familia Ceaușescu cu privire la faptul că Pacepa plănuia să plece, dar a fost luat în derâdere. Îmi era teamă că vin și mă iau pe sus și mă aduc la București și că tot ce am făcut și tot ce am construit a fost în zadar. Securitatea opera exact ca în filmele americane când venea vorba de operațiunile de recuperare a fugarilor. Credeam că asta mi se va întâmpla și mie când am văzut că se stinge lumina. Eu mi-am plănuit fuga în ianuarie pentru că atunci vigilența era scăzută, pentru că erau sărbătorile de aniversare a cuplului Ceaușescu. Totul a fost gândit și calculat după cum m-a dus pe mine capul.”, spune Maurer.
Confrundându-se cu teama de Securitate, Maurer a decis să lupte „ Atunci am ieșit pe acoperiș, abia îmi cumpărasem și un pistol cu gloanțe oarbe, eram pregătit de ce e mai rău. Am stat patru oare în ploaie pe acoperiș, așteptând să se întâmple ceva. Până la urmă s-a aprins lumina, nu a venit nimeni.”
Gheorghe Maurer nu a știut despre fuga fiului său
La trei săptămâni de la sosirea în Germania, Maurer a dat un telefon în țară „ Am dat un telefon părinților mei și le-am spus că sunt în Germania. Ei mi-au spus că au bănuit că am fugit, dar nu știau exact unde. Le-am spus că am un salariu bun, că am din ce trăi, și că totul este în regulă. Nu era totul în regulă, eu voiam să protejez familia de anumite șicane ale Elenei Ceaușescu. Le-am spus că eu am fugit doar parțial și că vreau să am același statut pe care l-a avut și Valentin Ceaușescu când a plecat la studii în Anglia, vreau și eu statul de a avea o specializare în Germania. Le-am spus că eu mă voi duce la Ambasada Română să cer o viză pentru Germania, le-am spus că voi sta doar 6 luni până îmi fac stagiu de pregătire.” spune Maurer.
Însă el nu avea de gând să se întoarcă în țară, ci „Dar intențiile mele erau altele, chiar a doua zi m-am dus să depun dosarul de cetățenie germană. Tot Berthold Beitz m-a ajutat și cu acest dosar. Autoritățile române au început să facă cercetări, să vadă dacă am origine germană. Eu aveam și o rudă acolo, un preot, care i-a spus tatălui meu că sunt veri. Acesta m-a ajutat pentru că mi-a făcut un arbore genealogic al familiei. Eu am depus documentul la dosar, chiar dacă mie mi s-a părut fantezist”.
A fost nevoit să renunțe la cetățenia română
Probeleme au apărut din altă parte „M-am împiedicat în Asociația Sașilor Români din Munchen. De regulă, când cineva de origine germană vine din România în Germania, asociația asta trebuie să spună dacă îl știu sau nu pe respectiv. Ei au trimis o scrisoare, care a rămas la avocatul meu, și care nu mi-a arătat-o, că Maurer este un nume care sună german, dar familia Maurer nu are origine germană, întrucât familia mea nu s-a recunoscut niciodată ca fiind parte a minorității germane. Era normal acest lucru, tata nu s-a declarat minioritar neamț pentru că nu putea să intre în Partidul Comunist, el s-a declarat român. Au spus că tata a fost parte activă la prigonirea etnicilor germani, ceea ce este o minciună. Atunci când Ceaușescu a început să vândă sașii și germanii pe 10-20 de mii de mărci pe cap de sas, tata spus că este o prostie, o golănie.
Finalmente, tot Berthold Beitz a fost cel care l-a ajutat pe Maurer să obțină cetățenia germană „M-am dus atunci la Berthold Beitz și i-am arătat ce au scris cei de la asociație. Atunci Beitz l-a sunat pe ministrul de interne german și i-a spus că eu nu pot primi cetățenia din cauza referințelor proaste ale sașilor de la asociație. După acest apel, ministrul a spus că se va ocupa, a doua zi am primit telefon și mi s-a spus că am primit cetățenia germană. Mi-au dat o scrisoare în care mi-au spus că pe o perioadă de 1 an de zile am asigurată cetățenia germană cu condiția că mă voi duce în România și voi renunța la cetățenia română. Mi-au spus că dacă nu pot renunța la cetățenia română, voi fi încetățenit automat după un an de zile”, încheie Jean Maurer.
