Astăzi, pe canalul de youtube al EVZ, a fost difuzată o discuție de mare interes istoric, între Dan Andronic, Ionuț Cristache și Jean Maurer, fiul fostului demnitar comunist Ion Gheorghe Maurer.
Podcastul acesta este numai un aperitiv pentru un proiect fabulos, un interviu-maraton, despărțit în mai multe episoade. Proiectul va fi difuzat în fiecare marți, începând de săptămâna viitoare, și vă invităm să urmăriți acest adevărat documentar-mărturie.
Ion Gheorghe Maurer, comunist fără carnet de partid
”Mai întâi ca un fiu. Îl iubeam și îl admiram în același timp. Eu îl simt pe tata și astăzi lângă mine, a fost un exemplu de onestitate, de curaj, de anduranță (…). Curaj dovedit, de exemplu, la atentatul din 1969. Accidentul de vânătoare, din 1969, a fost în mare proporție, un atentat. Eu sunt convins de asta”, a declarat Jean Maurer.
”Tata a fost făcut membru de partid după 1944. Din poveștile tatălui… Nu a fost membru de partid cu carnet. L-am întrebat de ce. El a simpatizat cu partidul, a fost marxist. Marxismul s-a conturat la el în anturajul lui din anii 25, la Paris. Taică-miu și-a luat doctoratul, în 1925, la Paris. A fost, apoi, avocatul unor bănci, apoi asistent de judecător, în anii 30, la Sighișoara. Aici îl cunoaște pe N.D. Cocea, avocat și militant socialist, cu 20 de ani mai în vârstă, Marxist, dar și foarte mason. Întreg anturajul lui ND Cocea și al tatei, lucru confirmat și de mama – ND Cocea a fost un mentor pentru tata -, a contribit la formarea profund marxistă a tatei și s-a petrecut la Sighișoara”, povestește fiul fostului premier comunist I.G. Maurer.
Jean Georges Maurer și evadarea lui Dej
”Numele trebuia românizat, a devenit Ion Gheorghe, era o figură publică, ministru de externe, al transporturilor, nu se putea altfel. Dej l-a scos din lumina rampei, în urma unui atentat comandat chiar de Beria…”, ne explică Jean Maurer.
”Despre evadarea lui Dej, povestirile tatei, sunt anecdotice, ca o glumă. Evadarea s-a produs în jurul lui 23 august 1944. Tata tocmai se întorsese de la cotul Donului cu detașamentul lui de viețași și urma să fie eliberat, veneau evenimente mari. Inițial Emil Bodnăraș a fost însărcinat cu organizarea evadării. El era militar, era și agent NKVD și bun prieten cu tata, și eu cu fiul lui, Ghiță, care a emigrat cu doi ani înaintea mea, în Anglia”, spune Maurer.
”Bodnăraș a format un pluton de soldați specializați în extracție urmând să atace penitenciarul Târgu Jiu ca să-l scoată pe Dej. Tata s-a opus pentru că, la 15 kilometri, era o unitate germană, soldați care ar fi ajuns în jumătate de oră la penitenciar și ar fi avut loc un masacru. Așa că, s-au hotărât să-l convingă pe directorul penitenciarului să-l scoată pe Dej discret din închisoare. Frontul fiind întors, rușii erau la porțile Bucureștilor. Tata pare să fi fost coleg cu acest director, cum spun diverse mărturii, cum ar fi cartea Laviniei Betea”, rememorează Maurer.
”S-a hotărât acest lucru, tatei i s-au dat niște bani să organizeze această evadare, printr-o ușă laterală a închisorii, paza să fie neatentă, și tata să-l aștepte pe Dej în cimitirul care era lipit de gardul închisorii. Tata închiriază un Packard, are șapte pene de cauciuc, nu ajunge la cimitir, întârzie o zi, Dej evadează singur, așteaptă în cimitir, dar tata nu apare. Planul B era să se întâlnească la casa unui preot care avea să devină mai târziu Mitropolitul Iustinian Marina. Acolo se întâlnesc, două zile mai târziu”, mai povestește fiul demnitarului comunist.
