Sistemul HoReCa din România se confruntă la momentul actual cu numeroase impedimente severe privind lipsa personalului calificat. Astfel, calitatea serviciilor scade într-un ritm îngrijorător, tocmai din această cauză, iar imaginea industriei în ochii cetățenilor se arată tot mai pătată.
Nicu Pupăză, președintele Asociației Naționale a Maître d’Hotel România, a organizat, la Complexul Olimpic de la Izvorani, o profundă dezbatere privind situația alarmantă a personalului din industria ospitalității și, în special, a celui din sistemul HoReCa (hoteluri, restaurante, catering). Reprezentanți de seamă ai domeniului – angajatori, profesori din școlile profesionale, nume de prestigiu din mediul academic de specialitate, somelieri, președinți și reprezentanți ai altor asociații profesionale din turism – au abordat din cele mai diverse unghiuri degringolada din turismul nostru.
„Infanteria de ospătari”
Nicu Pupăză a declarat în exclusivitate pentru infofinaciar.ro că serviciile turistice din țara noastră sunt într-o profundă suferință: „Ospătarii alcătuiesc minunata <infanterie> a stării de bine, de relaxare pe care trebuie să ți-o ofere restaurantele. Ei au un rol extrem de important într-o afacere care – poate puțini știu – întărește identitatea, brandul, atracția unei țări. În <ranița> plină cu obligații a unui ospătar, din care nu pot lipsi, pe lângă ținuta impecabilă, buna educație – inclusiv cunoașterea unor limbi de circulație internațională – zâmbetul profesional, căldura ochilor, subtilitatea de a citi pe om, cum se spune. Aceste abilități – și multe altele – ospătarii le pot proba prin concursul profesional <Trofeul Marian Bugan>, care fost, până la apariția pandemiei de Covid-19, un veritabil test-examen de virtuozitate prin care concurentul putea intra, într-un fel, în posesia <bastonului> de Maître d’Hotel”.
Care este rostul acestui „sceptru” profesional? A explicat cât se poate de relevant tot președintele Asociației Naționale a Maître d’Hotel România, în continuarea dezbaterii: „Angajatorii din afara granițelor României cer, pe lângă scrisoarea de recomandare de la ultimul loc de muncă, și o recomandare de la breaslă. <Pașaportul profesional> oferit de breaslă deține o importanță aparte, recomandarea ei – fiindcă despre asta este vorba – contând chiar mai mult decât orice CV. Când Asociația profesională te înarmează cu această <carte de vizită> poți să lucrezi cu adevărat pe acel post pe care l-ai accesat, pentru că ești recunoscut, fără rezerve, de către colegii tăi.”
Criza angajatorilor și angajaților
Așadar, turismul românesc duce o acută, o dramatică lipsă de personal, indiferent structurile, de componentele lui. „Fenomenul a căpătat dimensiuni cu totul de speriat, iar în ce îi privește pe ospătari, situația depășește orice linie roșie a unei activități în limitele normalității. Pe de-o parte, elevii, adolescenții, tinerii români ocolesc, resping o calificare în acest admirabil sector, motivele fiind dintre cele mai felurite. Că îngrijorător de mulți tineri își au autoblochează, de fapt, orice drum spre învățătură, în general, optând pentru plecarea din țară, oriunde văd cu ochii, eșuând, adesea, într-un statut descalificant, asta este o altă mare nenorocire a acestor ani. Ne-am dat seama cu asupra de măsură în această privință în momentul în care am dorit organizarea tradiționalului Trofeu <Marian Bugan>, ediția de anul acesta. După doi ani de pandemie în care acest eveniment nu a avut loc, s-a constatat cu tristețe că în prezent nu avem participanții necesari pentru a-l susține. Ce se poate înțelege decât că această profesie este pe cale de dispariție și că trebuie să identificăm, și asta rapid, cauzele acestei prăpăstii? Și, mai cu seamă, soluțiile imediate!”, ne-a mai spus Nicu Pupăză.
În cadrul conferinței de la Complexul olimpic de la Izvorani, acesta a adăugat: „Desigur, importul de forță de muncă – preponderent din Asia – nu reprezintă o soluție viabilă. Un ospătar, ospătăriță nu înseamnă același lucru cu un șofer sau cu o bonă, să zicem. Desigur, handicapul comunicării este aproape prohibitiv: nu doar că o mare parte dintre ei nu cunosc, în covârșitoare măsură, limba română, însă nici, cât de cât, limba engleză ori o alta de circulație internațională. Pe de altă parte, aceste <cadre străine> – pentru care nutrim sentimente de deplină înțelegere, desigur – sunt pur și simplu în afara culturii româneștii, ba și a celei europene, încât e ca și cum ai pune un budist să oficieze într-o biserică ortodoxă, să zicem. Cam ce-ar putea înțelege un ospătar, islamist de felul lui, când i se solicită o friptură de porc mai în sânge sau preparate de post, bunăoară? Mi-e teamă că ar fi chiar o utopie să ne gândim la o formulă de <școlarizare>, de pregătire a acestor <cadre> care vin în România, și așa, aflate într-un pasaj, într-un tranzit dorit să fie cât mai rapid. Iar toate se întâmplă în detrimentul cetățenilor români care nu au un loc de muncă…”
Cum s-a ajuns în această situație?
În primul rând, o cauză care a dus la acest scenariu din prezent ar fi reprezentată de pandemia de Covid-19, care a dus la închiderea a foarte multor baruri și restaurante peste tot în România. Astfel, numeroși angajatori au fost nevoiți să-și trimită personalul în șomaj tehnic din lipsă de activitate. În acel moment, popularitatea și interesul pentru calificarea în profesia de ospătar au scăzut semnificativ. Mulți dintre ei s-au orientat către alte domenii, s-au angajat la food delivery și așa mai departe.
„Au trebuit să se reorienteze, este evident!. Nu puteau să trăiască din 75% din salariul lunar, care este deja unul semnificativ de mic”, ne-a transmis Nicu Pupăză.
Promovarea care nu există
Promovarea turistică din România a fost întotdeauna un subiect larg dezbătut și nici numeroasele promisiuni făcute de-a lungul timpului n-au lipsit. Nicu Pupăză susține că în momentul actual, poate mai mult decât oricând, asociațiile profesionale din domeniul turismului – și nu numai ele – nu au niciun fel de comunicare cu Ministerul de resort.
„Promovarea acestei profesii este, de asemenea, problematică”, spune liderul de asociație. „De aceea, ne-am gândit să aducem profesori din cadrul școlilor profesionale pentru a discuta cu ei și pentru a vedea ce este de făcut, pentru că situația este cu totul inacceptabilă. Conferința aceasta este doar primul pas pentru a găsi soluții. Iar eforturile trebuie să fie concertrate, fiind extrem de necesară implicarea angajatorilor, în general, ca și învățământului de specialitate”.
„De neînțeles este și faptul că, și în această privință, autoritățile nu ne bagă deloc în seamă! Dar nu avem absolut nicio așteptare din partea acestora”, declară Nicu Pupăză. „Ei consideră că noi nu însemnăm nimic, probabil nepricepând – dacă ar fi numai asta! – rolul asociațiilor care au multe de spus în interesul calității serviciilor. Cei de la Turism au alocat un oarecare buget pentru promovarea turismului, fără a se observa încă vreun efect benefic. Bine ar fi să se investească și în instruirea și pregătirea oamenilor care lucrează în servicii, pentru creșterea calității acestora”.
Arta de a fi ospătar
Astfel, în final, amintim despre elementele care reprezintă anumite trăsături aparte ale domeniului: „Da, aici avem de-a face și cu meșteșug, dar și cu artă. În cadrul unui restaurant, ospătarul este un personaj esențial. Ospătarul a fost și este un simbol al ospeției: comunică cu clienții, interacționează cu ei, ajută la stimularea stării de bine. Să ne înțelegem: ospătarul, și nu numai el, servește clienții. Nu este însă servitorul nimănui. Ei bine, aici este o treabă de rafinament, de inteligență, de vocație. Este clar: degeaba investesc unii în hoteluri, în restaurante și așa mai departe, dacă nu investesc și în factorul uman. Poate pe moment au profit, dar se va vedea în timp că o asemenea strategie nu este deloc prea inspirată”, a adăugat Nicolae Pupăză, Asociației Naționale a Maître d’Hotel.
