Fost diplomat al perioadei comuniste, Liviu Petrina, a oferit informații despre perioada Revoluției din 1989, în cadrul podcast-ului EVZ Play. Acesta a povestit și despre momentele grele pe care le-a trăit, dar și despre proiectul său de atunci, mai exact PNCȚD.
Liviu Petrina a început povestea sa prin a contura o imagine de ansamblu a evenimentelor din decembrie 1989. El își amintește despre relațiile sale cu Ioan Alexandru, despre Comisia Națională pentru UNESCO, dar și despre relația sa cu Ion Iliescu.
,,A venit pe la mine Ioan Alexandru și a zis ,,Măi, voi nu veniți cu mine. Voi ați fost în diplomație. Vă rog, nu veniți.” Ne-am întors, ne-am retras. Iar el a trecut cu crucea în mână și cu o icoană printre rândurile de soldați și demonstrați și striga ,,Sunt frații voștri, nu trageți!” S-a dus la Colțea și a pus crucea într-o baltă de sânge. I-a rugat pe toți să zică ,,Tatăl Nostru”. L-au întrebat dacă e preot, a zis ,,Da, sunt preot”. Eu nu mi-am luat certificat de revoluționar pentru că până în 22 decembrie n-am fost activ. Am încercat să facem ceva. Ioan Alexandru a zis să stăm în genunchi și să ținem postul foarte strict. Eu n-am ținut postul Crăciunului niciodată. Dar atunci n-am mâncat nici lapte, nici carne, nici ouă, până la Crăciun. Asta e ce am făcut noi mai deosebit. În 22 decembrie eu eram la redacție și am auzit că este stare de urgență la ora 11. M-am dus să cumpăr pâine de la un magazin de lângă televiziune. Și am cumpărat pâine, alimente și pe urmă am văzut că Ceaușescu a fugit”, declară Liviu Petrina.
Ion Iliescu, agent KGB
Liviu Petrina a oferit și informații despre modul în care era privit Ion Iliescu. Deși era un om distins, era văzut drept un agent KGB.
,,Am mers la Iftene Pop și la Ioan Alexandru și am zis că trebuie să participăm la ce se întâmplă. Îl cunoșteam pe Iliescu. Comisia Națională pentru UNESCO avea printre alte activități și publicarea unor cărți recomandate de UNESCO, în limba română. Cu câteva luni în urmă, au recomandat o carte despre agricultura Bio, pe care am tradus-o. Am mers la domnul Iliescu la editură. Președintele Comisiei, Ion Drăgan, era în relații bune cu Iliescu și m-a trimis acolo. M-am dus, am făcut acest lucru cu câteva luni înainte, iar în decembrie aveam un plic și o carte. Am fost la Iliescu de 2-3 ori în birou. Aveam sentimentul că secretara lui îi este șefă. Așa se comporta, părea foarte bărbătoasă! Noi am fost la dânsul și cu japonezi și îi primea. Era un om foarte distins cu ,,Măi dragă”, dar noi știam că e agent KGB. Era de notorietate”, a punctat fostul diplomat al perioadei comuniste.
Ce s-a întâmplat la televiziune
Imediat cum a observat ce se întâmplă la 22 decembrie, Liviu Petrina povestește că a vrut să se întâlnească cu Ioan Alexandru. Fără acesta, nu considera că este o idee bună să intre în televiziune. Acolo, acesta voia să facă o declarație conform căreia indiferent de cursul evenimentelor care ar conduce la căderea regimului, statutul Transilvaniei nu va fi schimbat.
,,Când am văzut ce se-ntâmplă pe 22 decembrie, am plecat la Ioan Alexandru. Nu l-am găsit acasă. Am mers cu Iftene Pop la televiziune, paralel cu coloana care mergea pe tanc. Eu am ajuns mai repede. Tancul mergea încet ca să aibă lume pe lângă. La televiziune era vraiște, putea să intre oricine. Iftene Pop a zis că fără Ioan Alexandru nu e bine să intrăm. Am mers imediat înapoi la el. Mi-a spus soția că e la televiziune. Cum nu l-am găsit acasă, noi n-am intrat la televiziune. Am întâlnit pe fiul șefului de cadre din Ministerul de Externe, care ne cunoștea. Ne-am spus ,,Tatăl meu spunea că sunteți băieți foarte buni. Tata v-a apărat”, ceea ce e posibil. Ne-a poftit la el în casă și l-am văzut pe Dinescu și pe Caramitru spunându-i ,,Mircea, fă-te că lucrezi”. Ne-am dus iar la Ioan Alexandru. De data asta l-am găsit, l-am luat și am mers la televiziune. Noi de ce am vrut să intrăm? Să facem o proclamație că nicio schimbare de regim nu pune în discuție statutul Transilvaniei. Am făcut acolo o proclamație pe hârtie. ,,Nicio schimbare de regim nu pune în discuție schimbarea apartenenței Transilvaniei la România. 1918. Trianon. Tratatul din 47.” Am argumentat și ne-am dus să intrăm în studioul 4. Brucan ne-a scos de acolo. Noi i-am spus că e o chestiune importantă și aveam un coleg, Dragoș Munteanu, care fusese chemat în conducerea FSN-ului. Avea pașaport american și putea să se ex-patrieze. A condus o revistă pentru învățători și îl știa bine pe Iliescu. Am protestat și Brucan a spus <<Dacă mai insiști chem parașutiști și te scot militarii>>”, își amintește Petrina.
Cum a luat naștere PNȚCD
Conform lui Liviu Petrina, PNȚCD a venit pe fondul unei stări de criză pe care a adus-o Iliescu. Ioan Alexandru a dorit înființarea unui nou partid, iar proclamarea acestuia era gata să fie împărțită în afișe prin oraș. Chiar și atunci, directorul tipografiei avea rețineri în ceea ce privește finalul proclamației, care era ,,Așa să ne ajute Dumnezeu!”
,,Am căzut din lac în puț cu Iliescu. Ioan Alexandru ne-a spus în genunchi să facem un partid. Am vrut o hârtie să facem o proclamație și să mergem la tipografiei. Ioan Alexandru a zis că trebuie un nume. Simplu! Partidul Creștin Român. PCR nu merge! Iftene Pop a zis că punem și național. Partidul Creștin Național. Eram în entuziasm. Aveam regretul că nu făcusem mare lucru până atunci. Facem Partidul Creștin național, punem și țărănesc. Iftene Pop l-a învățat pe Ioan Alexandru să-i facă un imn lui Maniu, publicat în 87. Cenzura a acceptat, doar să nu fie imn pentru Iuliu Maniu, așa că Ioan Alexandru a zis ,,Iulia Alba”. Am mers la tipografie cu această proclamație cu Ioan Alexandru, Iftene Pop și un Victor Negară, ce umbla cu Ioan Alexandru prin țară, pe la mănăstiri. Toți directorii instituției au fost aduși la muncă. L-am rugat pe director să-mi tipărească proclamația. 5000 de exemplare erau cam 300 de lei. Ne-a scos din cameră, ne-a spus că are de dat un telefon. A venit afară cu hârtia, probabil s-a consultat cu cineva și a zis că o tipărește fără ,,Așa să ne-ajute Dumnezeu!”. Ioan Alexandru era preot și s-a enervat atunci. S-a dus deasupra directorului, l-a luat de umeri și a zis ,,Ceri poetului Ioan Alexandru, care a publicat poezii creștine sub teroare atee de stat să scoată pe Dumnezeu din proclamația de partid? Cum îți permiți?! Te bag în pâmânt!” Directorul ne-a spus că este răspunderea noastră”, a transmis cu nostalgie Liviu Petrina.
Ulterior, exemplarele care anunțat înființarea PNȚCD au fost distribuite în oraș, iar câțiva oameni s-au arătat interesați să se înscrie în partid.
,,Până la miezul nopții erau gata 5000 de exemplare. L-am rugat pe Negară, după ce se termină totul, să vină la mine acasă și să mergem să lipim prin oraș afișele. A adunat foarte mulți oameni, avea el o grupare ,,mansarda”, pe aceeași linie cu noi. Până dimineața a umplut orașul de aceste afișe. Dimineața, a venit pe la 7 la mine, mă pregăteam să merg la gară. Sora mea îmi trimisese ceva pentru Crăciun. Am pus sediul la Titulescu, unde aveam eu două birouri. Casa Titulescu avea multe spații de protocol și acolo am fixat sediul. În 23 am început să facem membri. Ion Puiu și Dumitrescu au venit la mine și au întrebat ,,Voi sunteți urmașii partidului lui Maniu?”. Ne-au întrebat de ce avem numele și le-am explicat cum l-am ales”, a subliniat Liviu Petrina.
