Ediția de astăzi a podcastului „Hai România” a fost rezervată copiilor instituționalizați și a abuzurilor care se petrec în orfelinate. Iosefina Pascal, gazda podcastului, a avut-o ca invitat pe Maria Mitu, avocat de renume care activează pentru o firmă celebră din Marea Britanie. Formatul discuției s-a îndepărtat de la tradiționalul clișeu „cine este de vină pentru situația în care ne aflăm?” și s-a axat mai mult pe identificarea soluțiilor.
În acest sens, Maria Mitu a venit cu o serie de măsuri clare pe care le-a înaintat și guvernanților. Asupra acestor două soluții vom zăbovi și noi dar nu înainte de a preciza că emisiunea de astăzi este disponibilă pe canalul de Youtube EVZ-Capital și poate fi urmărită integral aici.
Un sistem care perpetuează eșecul
Revenind la situația copiilor instituționalizați, punctul de plecare al situației în care se află România în cazul de față datează din 1966, odată cu decretul oroare emis de Ceaușescu prin care a interzis eliminarea sarcinilor nedorite, ei bine acel decret a făcut că numărul copiilor internați în orfelinate să crească considerabil.
Fără a purta vreo vină, copii respectivi s-au transformat ușor ușor în „rebuturi ale societății”, un stigmat mult prea dur pentru niște copii inocenți. Un prim pas în corectarea situației de atunci constă în recunoașterea eșecului, asumarea faptului că statul român a eșuat. Maria Mitu descrie situația în felul următor:
„Ar trebuie să se înceapă prin a se recunoaște ce s-a întâmplat, nu vorbim despre a arăta cu degetul, ci vb despre un sistem care a eșuat începând cu un decret abuziv din 1966 când s-au interzis avorturile. De atunci s-a creat un sistem pentru a se ascunde această tară a societății.
S-au creat aceste orfelinate în care copii au fost tratați ca fiind nedoriți și de către personalul care trebuiau să-i protejeze. Erau văzuți ca niște rebuturi ale societății. Au trăit timp de 18 ani în abuzuri. Iar la 18 ani au fost trimiși pe străzi, fără a-i introduce în sistem. Au fost aruncați pe străzi să se descurce fără educație prea multă”, a explicat avocata Maria Mitu.
Câteva decenii mai târziu, abuzurile continuă
Am fi tentați să credem că această situație s-a remediat, totuși au trecut mai bine de trei decenii de la Revoluția din 1989, însă, ultimele evenimente, ororile din azilele groazei mai reduc din optimismul celor care consideră că în orfelinate curge lapte și miere. Aspect subliniat și de interlocutoarea Iosefinei Pascal, moderatoarea de astăzi a podcastului „Hai România”.
Maria Mitu a punctat faptul că în 2023 în centrele de plasament încă se mai produc abuzuri, din păcate, victimele, copiilor nu au rude sau aparținători care să reclame relele tratamente.
„Din păcate da! Există! Probabil că nu la fel de multe ca înainte, dar există și apar articole de presă în legătură cu abuzurile atât sexuale cât și fizice în instituții. Noi, eu, am aflat de lucrurile astea într-un context de împrejurări prin care mi-au venit oameni care acum sunt adulți și care au fost în aceste orfelinate ale groazei. Mulți dintre ei pot fi ajutați să iasă dintr-o situație fără ieșire, având în vedere că n-au resurse financiare”, a răspuns Maria Mitu.
Soluția
Concluzia a fost trasă, dar ce rămâne de făcut? La această întrebare, Maria Mitu răspunde cu două soluții, pe modelul care a funcționat în Marea Britanie, este vorba de o schemă de redresare care se aplică de două niveluri. În linii mari, este vorba de o compensație financiară acordate persoanelor care pot dovedi cu acte medicale faptul că au fost supuse abuzurilor. De exemplu, în Marea Britanie despăgubirile s-au acordat în funcție de gravitatea traumei și au ajuns până la 150.000 de lire sterline.
„Sunt foarte multe state care au recunoscut că au avut o vină printre care Australia, Marea Britanie și Irlanda. Marea Britanie a avut o schemă pe care a implementat-o în 1920 și au adoptat-o recent. În care au făcut un portal, este foarte simplu să accesezi in Marea Britanie aceste scheme. S-a făcut un portal în care cei care vor să depună o cerere, o pot face personal în funcție de traumele pe care le-au suferit și, pe care trebuie să le demonstreze cu acte doveditoare și primesc o compensație de maxim 150.000 de lire. Schema a funcționat, s-a închis recent, dar se va deschide o alta.”, a explicat Maria Mitu.
Se aplică și în România
Dacă o astfel de schemă ar funcționa și în România rămâne de văzut, cert este că guvernanții au la dispoziție două variante pe care le pot alege în situația în care vor să-și asume și să corecteze greșelile trecutului.
„Am propus două opțiuni, una este exact ca cea din Marea Britanie, plafoane în funcție de traumele suferință iar a doua sub forma unei pensii prin care oamenii să fie remunerați lunar pentru abuzurile suferite.
Va trebui ca la nivel de guvern să existe studii să înțeleagă, ei au mai multe studii pentru a implementa cea mai bună variantă”, a conchis Maria Mitu. Așadar, guvernanții au toate datele, decizia le aparține.
