Este binecunoscut faptul că Securitatea din Perioada Comunistă avea unele practici dure, violente, mai ales când era vorba despre oameni sau grupuri ce abordau alte idei și concepte. Însă de la această „regulă nescrisă” se pare că au existat și excepții. Una dintre ele este expusă chiar de exemplul lui Virgil Măgureanu, fost șef al Serviciilor Secrete din perioada postdecembristă. Acesta își spune povestea în cadrul podcastului „Istorii Secrete” realizat de Ionuț Cristache pentru „Hai, România!”.
În luna mai a anului 1989, Virgil Măgureanu a fost anunțat că va fi mutat din postul de profesor de psihosociologie la la Academia de Studii Social Politice „Ștefan Gheorghiu” din București, post pe care îl ocupa de aproape 30 de ani. A ajuns apoi muzeograf șef la Muzeul Județean Vrancea din Focșani, însă, după spusele acestuia, fără vreo explicație plauzibilă din partea conducerii instituției de învățământ.
„Nimeni nu s-a sinchisit vreodată să explice de ce am fost mutat cu forța la Focșani. Doar m-au anunțat că voi fi muzeograf șef la muzeul din acest oraș. Am primit doar o foaie, un bilet, că voi fi mutat acolo. Era ziua de 8 mai 1989, ora 10 dimineața când am fost chemat la Rectorat de către al doilea om din structura Academiei Ștefan Gheorghiu, prorectorul Bratu Păun. El mi-a spus: <Ai visat urât azi-noapte?>, așa am fost abordat atunci. I-am zis că nu-mi amintesc și mi se înmânează fițuica aceea în care se nota că sunt mutat la Focșani”, spune Virgil Măgureanu în cadrul podcastului „Hai, România!”.
Multe întrebări, niciun răspuns
Fostul cadru didactic susține că a încercat atunci să stea de vorbă cu directorul Academiei de Studii Social Politice „Ștefan Gheorghiu”, Dumitru Popescu, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Virgil Măgureanu nu reușise să obțină niciun răspuns. Voia să afle ce se știe despre el, asta pentru că făcea parte dintr-un grup bine organizat ce avea drept scop eliminarea de la putere a regimului comunist din România. „Am făcut câteva solicitări pentru a mă vedea cu Dumitru Popescu, să aflu și eu de ce am fost trimis la Focșani, să aflu ce știu ei despre mine. Până la urmă am primit răspunsul <Lasă că știe el ce a făcut>”, spune Măgureanu.
Cu trecerea anilor, fostul șef SRI susține că s-a întrebat adesea de ce Securitatea a fost atât de „blândă” cu el și de ce au acționat în acest fel în ceea ce îl privește. Era vorba doar despre o mutare de la București la Focșani, tot la „munca de sus”. „Nu știu exact ce au gândit ei. Știu doar că se gândeau foarte bine că se va face o schimbare și că trebuie să aibă grijă cu cine își fac de lucru”, declară în continuare fostul șef SRI.
„Blândețe” sau „teama de răzbunare”?
Ionuț Cristache, moderatorul podcastului „Istorii Secrete” aduce în discuția ideea cum că membrii Securității ar fi abordat situația lui Virgil Măgureanu tocmai pentru că se știa foarte bine cine este și din ce grup făcea parte. Iar în acest context, ar fi existat „teama de răzbunare”, teama că după ce grupul respectiv va ajunge la putere, iar regimul comunist va cădea, vor exista repercusiuni.
Virgil Măgureanu spune că ia în calcul fiecare teorie, însă ce știe clar este că ideea răzbunării nu își are loc. „Treaba aceasta cu răzbunatul, de asemenea, este puțin probabilă. Eu nu știu pe nimeni care, după 1989, a venit și s-a răzbunat pe ceea ce a pățit de pe urma acțiunilor Securității. Eu și colegii mei de pe vremea aceea aveam cu totul altă treabă, aveam alte priorități. Nu se stătea gândul la vreo răzbunare. Am fost nevoit să construiesc o instituție, nu să pierd timpul”.
