În cadrul seriei „Istorii Secrete” moderată de Ionuț Cristache, pe canalul de YouTube „Hai România”, pilotul Paul Mitu a continuat povestea vieții lui. Acesta a relatat pas cu pas cum s-a petrecut seara de 7 august 1987.
Rămas de episodul trecut la momentul în care avionul trebuia să aterizeze de urgență, Paul Mitu povestește cum cei de la aeroportul care trebuia să-i ofere datele necesare, parcă au dispărut „în ceață”.
„Eu trebuia să aterizez și nimeni nu îmi spunea nimic în căști. Șansa noastră a fost în momentul în care eu am efectuat o aterizare eșuată și motoarele avionului se pregăteau de decolare în acel moment. Acest fapt a făcut ca roțile avionului să muște din apă cât să ne salte un pic în sus” susține pilotul.
„A intervenit divinitatea”
Chiar dacă nimeni nu mai era cu el să îi ofere datele necesare despre aterizare, pilotul român nu a fost singur, acesta după cum susține, a primit un mare ajutor de la divinitate. Momentele prin care a trecut au fost așezate toate în așa fel încât oamenii din acel avion să supraviețuiască.
„ Era ora 4:10. În clipa în eu am ajuns la 90 de m cu avionul de sol și am cerut să mi se scoată farurile am intrat în această ceață puternică. Eu cred că a intervenit divinitatea, deoarece în acel loc era un dâmb de nisip care a rupt avionul în trei și duce cabina echipajului sub apă. Mai mult decât atât, în clipa în care avionul era pe apă era reflux, pentru că a doua zi avionul nu se mai vedea. Motorul din coadă, cel stricat încă mai mergea lucru care a ținut rechini deoparte, pentru că acolo unde am căzut noi erau foarte mulți rechini. Clipele de după ruperea avionului mi le amintesc și acum exact, pas cu pas. Echipajul a fost foarte bine pregătit. Noi ne-am auto salvat, ne-am auto îngrijit, foarte puțină lume a fost rănită. Cei care nu aveau centurile s-au lovit cel mai rău, eu am fost foarte rănit. Am avut ochiul spart, mi-a intrat un fier în mână și la picior m-am lovit foarte rău” explică Paul Mitu.
Românii salvatori
Două ore au stat în Oceanul Atlantic fără să știe dacă cineva îi caută sau mai există vreo șansă să iasă de acolo. Însă, parcă exact ca într-un film, cei care au fost salvatorii pasagerilor au fost niște români. Românii care așteptau să plece în țară cu acel avion.
„Noi am stat acolo toată noaptea, a doua zi au venit să ne salveze cei pe care trebuiau să îi transportăm a doua zi. La 6 dimineața a venit primul ajutor. Până atunci încercam să ne tratăm cu ce aveam în avion. Nouă mi s-a întrerupt toate legăturile cu aeroporturile. Pe noi acolo ne-au salvat niște români, cei care așteptau să se întoarcă în țară. Iar pe mine m-au uitat acolo, eu am înotat de la avion până la mal. Unde am leșinat, am înotat 300 de metri sângerând foarte tare de la mână. Între timp au ajuns niște medici care erau ruși. Acolo i-am dat servieta cu bani copilotului meu pentru că eu simțeam că nu o să mai trăiesc” povestește pilotul român.
