Marea Unire este mereu un subiect demn de descifrat. Povestea este fascinantă.
Alex Mihai Stoenescu aduce în discuție și activitatea serviciilor de informații românești care, chiar în perioada premergătoare Marii Uniri, își cristalizează primele structuri. În epocă, cel mai activ a fost Servicul de Informații al Armatei. Formarea ”Biroului 5” a fost gândită în primăvara anului 1916, dar planul a fost pus în aplicare abia după intrarea României în război.
Din organizarea sa reținem ca foarte importantă Diviziunea I (Studiul armatelor străine). Ea era compusă din 4 subdiviziuni: A (Austro-Ungaria), R (Rusia), G.F. (Germania, Franţa, Italia şi Elveţia), B (Peninsula Balcanică, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia şi Albania).
Pentru Marea Unire
De asemenea, atestări documentare evidenţiază că în primele zile ale izbucnirii războiului, acţiunile cu caracter informativ organizate în Transilvania de structurile specializate româneşti au folosit agentura secretă. Agenţii fuseseră recrutaţi din rândul numeroşilor români transilvăneni care îşi manifestaseră sentimentele naţionale.
Chiar colonelul Maximilian Ronge, ultimul director al Evidenzbureau, direcția de informații militare a Imperiului Austro-Ungar spune c„serviciul de spionaj românesc a găsit în sânul populaţiei din Transilvania, supraîncălzită de agitaţiile naţionaliste, multe simpatii”.
Un foarte important capitol îl reprezintă prezentarea celebrului discurs în 14 puncte al președintelui american Woodrow Wilson. Evenimentul s-a consumat în sesiunea comună a Congresului din 8 ianuarie 1918. În discursul său, Wilson a încercat să stabilească un proiect viabil pentru restabilirea păcii în Europa.
Punctele 10 și 11 sunt esențiale
- În mod similar, punctul 9 prevedea reajustarea frontierelor Austro-Ungariei în baza principiului autodeterminării naționalităților, lucru care a permis apariția statelor Cehoslovacia, Austria, Ungaria, extinderea României și apariția Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor – viitoarea Iugoslavie.
- România, Serbia și Muntenegrul trebuiau evacuate, iar teritoriile ocupate retrocedate. Serbiei îi trebuia acordat acces liber la mare. Relațiile dintre statele balcanice trebuiau determinate prin înțelegeri bilaterale, acestor state urmând să li se ofere garanții internaționale pentru independența politică și integritatea lor teritorială.
