Întreaga carieră a fostului președinte Ion Iliescu, dar mai ales ascensiunea sa bruscă de la șef de editură la președinte de țară, încă este un subiect despre care se știu poate prea puține lucruri decât ne poate oferi adevărul istoric. De la un apropiat al liderului comunist, Nicolae Ceaușescu, de la unul dintre oamenii de bază a-i familiei, acesta a devenit cel care a fost în fruntea grupării politice ce a militat vehement împotriva comunismului după decembrie 1989.
Astfel, Ion Iliescu a ajuns să fie un personaj aparte în istoria contemporană a României. Faptul că acesta ar fi făcut parte dintr-un complot bine organizat pentru a porni o mișcare împotriva lui Nicole Ceaușescu. „Ion Iliescu a fost prezentat ca un nod al unor categorii de rețele teribil de importante în România anilor 1980, grupări formate de către foștii studenți din Uniunea Sovietică, adică toți oameni care mai apoi au trecut în nomenclatura de atunci, de după 1989. Toți îl cunoșteau pe Iliescu, toți erau bine organizați în diverse sisteme care îi dădeau raportul acestuia. La Revoluție, el a întrunit aderența lor”, susținea Lavinia Betea, profesor și doctor în istorie.
Lavinia Betea a publicat recent o carte de tip interviu-mărturisire intitulată „Ce s-a întâmplat, de fapt?” în care personajul principal este Virgil Măgureanu, primul șef al serviciilor secrete de după căderea comunismului. „Măgureanu cred că a fost primul care i-a spus președintelui că el este cel mai potrivit să-i ia locul lui Ceaușescu”, spune autoarea după finalizarea conversației pe care a avut-o cu cel despre care se spune că ar fi colaborat în strânsă legătură cu Ion Iliescu pentru a-l da jos de la putere pe fostul lider comunist.
Iliescu și democrația
Ion Iliescu este, teoretic vorbind, primul președinte al României democratice. Însă, Lavinea Betea, care la acea vreme era gazetar la o publicație locală din Arad, vorbește despre cât de dificilă a fost acea perioadă pentru populația țării, dar aduce în discuție și anumite amănunte despre dedesupturile tuturor problemelor: „Nu vă puteți imagina cum au trăit oamenii în anul 1990, era un stres teribil. Noi toți ne imaginăm o naștere cu foarte multe dureri a opoziției. S-au oferit niște ajutoare, pături, una altele, se anunțau între ei care cum a luat mai mult, iar toate acele activități de atunci au reprezentat doar o distragere a atenției. Ne bucuram atunci de o reconstrucție, însă am rămas doar cu <fericirea dărmării>”, caracterizează istoricul acea perioadă.
Din discuțiile pe care le-a purtat cu Virgil Măgureanu pentru realizarea ultimei sale cărți, Laviniei Betea i s-a confirmat încă o dată informația că politicile lui Ion Iliescu din primii ani de după Revoluție ar fi fost departe de adevăratele standarde democratice. „În țară nu se ajunsese încă la ideea că democrația înseamnă și opoziție politică, diversitate de idei și opinii. Nici Ion Iliescu nu respecta asta, era un politician opac. Nimeni nu ajuta atunci ca opoziția să se dezvolte și să se facă auzită. După Revoluție, Iliescu nu a discutat niciodată cu Măgureanu despre problema aceasta, avea un ego supradimensiona”.
