Vinul reprezintă deja o caracteristică a poporului român, o trăsătură de caracter, un tezaur care face parte din povestea și arta acestei nații. Există ode, povești, șlagăre dedicate vinului. Potrivit unui studiu al celor de la Reveal Marketing Research, 4 din 10 români servesc vin, moderat, o dată de săptămână.
Popularitatea acestei băuturi în România are legătură cu credința, cu tradiția, dar mai ales cu beneficiile pe care le are solul din acest spațiu geografic pentru plantațiile de viță de vie. Un lucru mai puțin știut este faptul că pe Paralela de 45 de grade latitudine nordică, coordonată pe care se află și țara noastră, se produce o recoltă de struguri foarte bună pentru diverse soiuri de vinuri de calitate. Potrivit celor relatate de numeroși istorici, România ar fi fost țara prin care vinul ar fi pătruns în spațiul carpato-dunărean, după ce vița de vie ar fi ajuns aici din Georgia, țară considerată a fi leagănul viticulturii.
Strugurii românești, unii dintre cei mai buni din întreaga lume (sursă foto – arhivă companie Domeniul Bogdan)
Azi, vinul românesc suferă de un paradox. Este apreciat în străinătate, însă pentru o perioadă scurtă de timp, căci recunoașterea se cam oprește doar la câteva diplome. Mai departe, acesta nu prea reușește să-și mai facă loc printre marii jucători din industrie din țările mai dezvoltate care au știut la momentul potrivit cum să-și joace cartea.
În poveste, totul merge bine…
… dar realitatea este cu totul alta. Nimeni nu poate exprima mai bine aceste detalii decât oamenii din industrie. Marinela Ardelean, fondatoarea platformei „Wines of Romania” (winesofromania.com), povestește despre situația la zi a industriei. „În conștiința consumatorilor obișnuiți, faptul că România se numără printre cele mai mari țări producătoare de vin este complet necunoscut. Și cu atât mai puțin faptul că producem vinuri de calitate. Avem argumente atât istorice, cât și economice, care să ne dea măcar o șansă să penetrăm aceste piețe, dar este nevoie de un efort global de comunicare”, este de părere Ardelean.
Feteasca Neagră românească, la Milano Wine Week 2022 (sursă foto – arhivă WOR)
Proiectul, unul 100% privat și care nu beneficiază de fonduri naționale sau europene, împlinește în 2023 un an de la înființare, însă toți oamenii implicați au cunoștințe vaste în domeniu. Misiunea „Wines of Romania” este de a promova vinul românesc în țară și în străinătate. Marinela Ardelean are acest scop pentru că merită. Merită ca valorile vinului românesc să fie cunoscute și valorificate. „Industria vinului românesc înseamnă o piață de peste jumătate de miliard de euro, care este în permanență conectată la alte industrii, de la mașini grele, îngrășăminte, substanțe, la transport, distribuție, retail și horeca. Înseamnă consum inteligent și educat”, mai spune fondatoarea „Wines of Romania”.
Un alt pion important în lumea vinului românesc este Organizația Națională Interprofesională Vitivinicolă (ONIV), fondată în anul 2002, o persoană juridică de drept privat, de interes public. Organizația are ca scop consolidarea sectorului vitivinicol ca domeniu de activitate de importanță națională. ONIV cuprinde un număr de 26 de asociații și un grup de aproape 1000 de submembrii. „Suntem în strânsă legătură cu până la 80% din piața organizată a viticulturii din România, fiind ca o ancoră între oamenii din mediul de afaceri și instituțiile statului. Dorim să creăm măsuri și norme tehnice flexibile și aplicabile pentru sectorul vitivinicol din țara noastră pentru o mai bună organizare a sectorului”, declară Cornel Dicu, directorul executiv al organizației.
Sigla Organizației Naționale Interprofesionale Vitivinicole, fondată în 2002 (arhivă comp)
Acesta susține că povestea vinului românesc trebuie să meargă mai departe și să fie spusă cu voce tare. Asta pentru că se poate, iar motivele sunt multe. Dicu povestește cum această industrie din țara noastră a cunoscut numeroase stări și spune că, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, sectorul vitivinicol a cunoscut o dezvoltare financiară după o perioadă mai „cenușie”. „Odată cu aderarea României, industria vitivinicolă a început să primească anul 41 de milioane de euro prin fonduri europene nerambursabile pentru numeroase proiecte de dezvoltare. Pentru achiziția unui utilaj modern, de exemplu, producătorul poate primi 75% din suma necesară, iar 25% reprezintă contribuția proprie”, susține directorul ONIV. Aproape în fiecare an din 2007 și până în prezent, toate aceste fonduri au fost consumate, semn că oamenii din industrie sunt deschiși spre un mai bun procedeu de producție.
Efectele ultimilor ani, văzute prin ochii producătorilor
Vinul este o băutură dedicată socializării, consumat în mod responsabil fie la un restaurant, fie la domiciliu printre prieteni, oameni dragi și familie. Cum anul 2020 a restrâns aceste contexte, a închis ușile localurilor, industria vinului din România a fost grav afectată, iar producătorii au trebuit să se adapteze. „Anul 2020 ne-a adus o serie de provocări, având în vedere că sectorul de HoReCa era unul dintre clienții noștri de top. Am reușit, însă, să menținem afacerea în parametri și să generăm chiar creșteri constante. Ne-am susținut partenerii din industria de hoteluri, restaurante și catering cu termene de plată flexibile, am lansat propriul nostru magazin online și ne-am întărit prezența în retailul modern”, spune Mircea Matei, general manager pentru brandul de vin Villa Vinèa Târnăveni.
Vinurile de la Villa Vinea, în inima Transilvaniei (sursă foto – Storyteller Labs)
Pentru a rămâne stabil în fața unei asemenea provocări trebuie să gândești rapid și să te concentrezi pe o dezvoltare durabilă. Cei de la Villa Vinèa beneficiază de 70 de hectare, plantate cu 12 soiuri locale și internaționale de struguri, iar toate produsele provin din producția proprie.
Oamenii din industrie vorbesc despre gradul ridicat de sensibilitate al culturilor de viță de vie la fenomenele meteorologice. Bogdan Plesoianu, director general la Crameei Domeniul Bogdan, expune problemele cu care s-a confruntat afacerea sa din acest punct de vedere: „Noi avem o producție de struguri integral biodinamică, ceea ce presupune intervenție umană non-invazivă, bazându-ne aproape în totalitate pe ceea ce ne dă natura. În ultimii ani, de exemplu, grindina ne-a afectat producția cu 25-30%”.
Resursa umană, o problemă fără rezolvare?
Bogdan Plesoianu aduce în discuție o altă problemă, de data aceasta permanentă, cu care se confruntă oamenii din industrie. Se amintește de forța de muncă din mediul rural, care este din ce în ce mai limitată din cauza migrației către oraș sau în străinătate. „De la an la an, mâna de lucru a devenit o resursă din ce în ce mai scumpă si din ce în ce mai rară”, spune Plesoianu. „Noi facem marea majoritate a lucrărilor agricole cu muncitori zilieri, nemecanizat, astfel încât suntem într-o căutare continuă de forță de muncă”.
Gabriel Roceanu, general manager la Crama Oprișor, vine cu o explicație pentru acest fenomen și vorbește despre depopularea regiunilor rurale din România bazată pe o infrastructură slab dezvoltată. „Conectivitatea deficitară rural-urban cauzează diferențe mari de confort social între sat și oraș. O rețea feroviară decentă ar favoriza deplasarea oamenilor și echilibrarea nivelului de prosperitate al satelor și, implicit, creșterea atractivității locurilor de muncă în zona rurală. Actualmente, tinerii de la țară sunt descurajați să-și întemeieze o familie în satul părintesc pentru că nu au perspective”.
Crama Oprișor, un brand de vinuri cu sticle „artistice” (sursă foto arhiva companiei)
Războiul vinului cu prețurile de la raft
De la criza energetică, la creșterea prețurilor de la raft din 2022, cu toate acestea s-au confruntat oamenii din industria vinului românesc. Ei folosesc acum utilaje moderne ce funcționează pe bază de energie electrică și combustibil. „Ca să faci un vin bun, de calitate, ai nevoie astăzi să folosești utilaje și dispozitive pe măsură. Noi avem mare grijă să controlăm foarte bine temperatura fermentației, iar acest lucru se realizează cu utilaje moderne ce folosesc energie electrică”, spune Roceanu. „Se pot folosi și utilaje mai ieftine, care consumă mai puțin, însă va ieși un vin de slabă calitate, ce nu va face cinste nimănui”.
Oamenii se uită acum mai mult la prețul de la raft, iar vinul a devenit mai degrabă un moft decât o necesitate. „Chiar și așa, nu vinurile s-au scumpit, ci adiacentele. S-a scumpit sticla de îmbuteliere, ambalajul, retailerii au majorat prețul de poziționare la raft și așa mai departe. Iar toate acestea au dus la o creștere de preț al unei sticle cu până la 30%”, mai explică Cornel Dicu.
Vinul…mai mult o experiență memorabilă
Contextul a fost unul extrem de dificil pentru producători. A fost nevoie de măsuri luate în scopul balansării situația în favoarea acestora. Fondatorul brandului de vinuri Domeniile Panciu, Daniel Guzu, se focusează deja de ani buni și pe domeniul hotelier. La Domeniile Panciu Winery and Resort, vizitatorii au ocazia de a trăi o experiență inedită. Pot vizita cramele, plantațiile, pot savura un pahar de vin românesc alăturat unui fel de mâncare care să creeze o experiență. „Mă încred foarte mult în ceea ce privește fenomenul de pairing, adică asocierea perfectă între ceea ce mâncăm și ceea ce bem. Foarte mulți nu iau asta în calcul, sunt fanii unui anumit tip de vin, dar acesta, câteodată, nu mai are același gust tocmai pentru că este servit cu felul de mâncare nepotrivit”, susține Guzu.
Pairingul perfect dintre mâncare și vin, regăsit la restaurantul Casei Panciu (sursă foto – arhiva companiei)
Fiecărui fel de mâncare regăsit acum la restaurante îi corespunde un anumit tip de vin sau mai multe. Această asociere duce la o experiență memorabilă, iar foarte multe feluri de mâncare din gastronomia românească chiar merg foarte bine alături de vinurile autohtone. „Această metodă de servire este foarte populară în străinătate. Eu m-am întâlnit cu acest fenomen în Toscana și acum îl implementez în propria afacere. În meniurile de la restaurant fiecare preparat are alături vinul potrivit pentru a fi comandate împreună. Este vorba acum mai mult de o experiență memorabilă, decât de o simplă degustare”, mai spune fondatorul de la Domeniile Panciu.
Turismul viticol se pare că este din ce în ce mai popular în rândul oamenilor din industrie. Bogdan Plesoianu de la Domeniul Bogdan declară că, începând cu acest an, se va deschide în arealul cramei o zonă dedicată enoturismului. Mircea Matei, general manager Villa Vinèa spune că turismul viticol este o parte importantă a afacerii lor: „Avem aproape 1,500 vizitatori pe an, care fac tururi de cramă și degustări. Turismul la cramă reprezintă o oportunitate excelentă de a le face consumatorilor cunoștință cu brandul, de a le împărtăși valorile noastre”.
După căderea comunismului, interesul nu a fost prea mare în acest domeniu, iar aderarea la Uniunea Europeană a necesitat foarte multe cerințe. În plus, crizele financiare din ultimii douăzeci de ani au dus la foarte multe probleme. Chiar și așa, optimismul oamenilor din industrie există. „România va arăta mult mai bine pe scena internațională. Deja arată mai bine ca acum 10 ani. Iar tendința asta cred că va accelera, pe măsură ce ne maturizăm”, spune CEO-ul de la Domeniul Bogdan, Bogdan Mihalcea. Gabriel Roceanu spune că situația se poate îmbunătăți, însă drumul până acolo nu este deloc ușor: „Dacă rezolvăm această ecuație, dintre ceea ce înseamnă să produci vin, și între ceea ce dorește acum consumatorul, industria va fi una prosperă. Este dificil, este mult de muncă, însă se poate. Trebuie să facem asta”.
