Virgil Măgureanu, directorul și fondatorul Serviciului Român de Informații după revoluție (aflat în funcție în perioada 1990 – 1997) a recunoscut în cadrul podcastului „Istorii Secrete” de pe canalul de Youtube HAI România că i se adresa lui Iliescu ca fiind „șeful” grupului conspirativ care dorea să-l înlăture pe Ceaușescu de la putere în anii ’80.
Chiar dacă nu îi place cum sună sintagma „grup conspirativ” și ține să pună accent pe faptul că dânsul nu are „experiență conspirativă”, Virgil Măgureanu, directorul Serviciului Român de Informații înființat după revoluție, povestește în podcastul „Istorii Secrete” de pe canalul de Youtube HAI România legăturile pe care acesta le-a legat cu Ion Iliescu în anii ’80.
Mitul Iliescu, promovat în cercurile selecte ale comuniștilor
Conform spuselor sale, în grupurile pe care le frecventa în perioada comunistă, când era profesor la Academia „Ștefan Gheorghiu”, se vehicula numele lui Ion Iliescu ca succesor al regimului Ceaușescu. Pentru a înțelege mult mai bine personajul și pentru a afla de ce este considerat a fi viitorul conducător al României comuniste, Virgil Măgureanu l-a căutat pe Iliescu pentru a-l cunoaște personal.
Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc în septembrie 1973 la Timișoara, când Virgil Măgureanu, pe atunci profesor la academia cadrelor comuniste, a mers să deschidă învățământul universitar din județ. Au discutat timp de 30 de minute la sediul partidului, iar seara Iliescu l-a însoțit la aeroport și după în avion, unde au continuat discuțiile fără să fie ascultați.
„Am profitat de ocazia aceea să îi spun dl. Ion Iliescu că așa cum se prezentau lucrurile atunci, în ’72, că sistemul comunism de tip sovietic nu era unul eficient. Deja se știa că acest sistem nu este viabil și nu poate supraviețui într-o economie mondială dominată de concurență”, își amintește fostul director SRI.
Ion Iliescu i-a câștigat încrederea lui Virgil Măgureanu
Pe atunci Virgil Măgureanu lasă de înțeles că a fost profund impresionat de Iliescu deoarece era o persoană „cu care se putea discuta, schimba idei cu argumente și nu povești sau trivialități”.
„Pentru mine a fost un semn bun. Eu atunci, poate într-un mod pripit, am zis că putem conta că acesta este (viitorul lider al României comuniste n.r.), că stă de vorbă cu tine și acceptă argumente contrare. Eu eram de departe convins că cele întâmplate erau dovezi suficiente că se poate și altfel decât cu regimul Ceaușescu, care era din punctul meu de vedere retardat. Retardat, referitor la ceea ce ar fi avut nevoie România să aibă”, mărturisește Virgil Măgureanu în podcastul „Istorii Secrete”.
El spune mai apoi că de fapt problema lui nu era legată de clanul Ceaușescu, ci mai degrabă de sistemul politic al României de la vremea respectivă, fiind principala „preocupare” a sa. Următoarea întâlnire dintre cei doi a avut loc patru ani mai târziu, la Iași, după cutremur: „Nu îmi propusesem și nu aveam de ce să-l caut mai des” spune fostul director SRI.
Fostul director SRI recunoaște că pentru el Iliescu era „șeful”
Treptat, relația dintre cei doi a evoluat, mai ales după ce Iliescu a fost numit președintele Consiliului Național al Apelor și s-a întors în București. Lucrurile au devenit din ce în ce mai clare în anii ’80, spune Virgil Măgureanu, referindu-se la nevoia unei schimbări politice la vârful României socialiste.
„În ianuarie ’84 am ajuns în casa mamei vitrege a lui Ion Iliescu. Eu am o experiență conspirativă atât de puțină încât nu sunt obișnuit să folosesc acel termen. M-am dus pentru că îl consideram din punct de vedere politic un șef de-al meu”, recunoaște fostul director SRI.
Întâlnirile conspirative ale grupului care-l susținea pe Iliescu
„Cum doriți să-i spuneți așa să îi spuneți. Eu spuneam de anul ’84, ianuarie. Poate ar fi bine să ne întoarcem în anul ’81 când dânsul mi-a spus că de câte ori voi pleca undeva (în țară, în delegație n.r.) să îi spun unde mă duc ca să ne putem întâlni. Eu i-am spus cu tot respectul cuvenit că lucrurile trebuie să stea invers, ca eu să plec după dânsul. Într-adevăr deveniseră frecvente întâlnirile, mergeam cu mașina proprie, un trabant. Elena Ceaușescu mă știa omul cu trabantul. Se pare că în optica multora eram considerat un om chivernisit. Uneori ne plimbam cu mașina mea, uneori cu mașina lui”, își amintește Virgil Măgureanu.
