Asia Centrală devine tot mai autoritară chiar sub ochii noștri. După acapararea puterii în timpul pandemiei, elitele din regiune introduc acum o serie de măsuri menite să le consolideze puterea pentru următoarele decenii. Sprijinul Rusiei se poate dovedi decisiv în consolidarea în continuare a acestei puteri.
În Kazahstan, regimul condus de Kassym-Jomart Tokayev s-a folosit de alegerile parlamentare de luna trecută la care nu a fost permisă participarea niciunui partid de opoziție și foarte puțini candidați independenți, pentru a-și reface numărul de deputați în legislativ. Deși au fost aleși mulți parlamentari noi, este puțin probabil ca aceștia să aducă schimbări semnificative în politica kazahă.
Asia Centrală cade pradă autoritarismului
Partidul prezidențial redenumit recent Amanat pentru a minimiza numeroasele sale legături cu fostul președinte Nursultan Nazarbaiev, a ales două treimi dintre membrii săi, confirmând că politica din Kazahstan rămâne în mare măsură un monopol al regimului. O dinamică foarte asemănătoare este în prezent în joc în Uzbekistanul vecin, unde președintele Shavkat Mirziyoyev se apropie de limita mandatului său conform constituției țării. Aici, Mirziyoyev se concentrează acum pe extinderea puterii sale politice dincolo de limitele de mandate impuse de constituție.
Continuitatea regimului este probabil să fie asigurată printr-un referendum care va avea loc la sfârșitul acestei luni, care va rescrie constituția și îi va permite lui Mirziyoyev să rămână la putere mult după 2030.
În mod obișnuit, însă, Turkmenistanul este lider în ceea ce privește actualizarea manualului de joc autoritar din Asia Centrală. În martie 2022, regimul a întreprins un transfer de putere foarte delicat, care a oficializat succesiunea la președinție a lui Serdar Berdymukhamedov, fiul liderului pe termen lung Gurbanguly Berdymukhamedov.
Datorită vârstei relativ tinere a lui Serdar (avea 41 de ani la momentul alegerii sale), instituirea unei președinții dinastice în Turkmenistan va face ca familia Berdimuhamedov să controleze politica turkmenă până în anii 2040. Printr-o combinație bine testată de propagandă, represiune mediatică și încarcerarea criticilor, elitele din toate cele trei țări vor valorifica regenerarea autoritară realizată în ultimul an.
O Federație Rusă din ce în ce mai izolată, de fapt, va reprezenta o sursă neprețuită de sprijin pentru liderii nedemocratici din Asia Centrală. Rețelele de solidaritate autoritară din Eurasia se sprijină în mod normal pe Kremlin, după cum a demonstrat intervenția rapidă a forțelor OTSC în Kazahstan anul trecut, când un contingent format aproape în întregime din personal militar rus a schimbat balanța pe teren în favoarea lui Tokayev și a susținătorilor săi.
Vladimir Putin s-a angajat să împiedice izbucnirea așa-numitelor revoluții colorate
Tocmai intervenția CSTO a fost cea care a pus în mișcare procesul de regenerare autoritară recent încheiat în Kazahstan. În mod crucial, invazia rusă în Ucraina la 24 februarie 2022 a creat oportunități pentru ca aceste rețele de solidaritate să se dezvolte în continuare: este rezonabil să ne așteptăm ca Kremlinul să recompenseze Asia Centrală pentru că nu a denunțat invazia sa în Ucraina cu o serie de politici menite să mențină un regim nedemocratic la Astana, Ashgabat și Tașkent.
În timp ce Mongolia se pare că urmărește o politică de echidistanță în conflictul ucrainean în vederea protejării democrației sale de presiunile externe, poziția ambiguă a statelor din Asia Centrală față de invazie ar putea, la rândul său, să consolideze regimurile autoritare din regiune. Două evenimente recente indică faptul că Rusia ar putea totuși să recâștige o mare parte din relevanța pe care pare să o fi pierdut în Asia Centrală în ultimii ani prin extinderea solidarității sale autoritare față de liderii din regiune.
În cadrul recentei sale întâlniri cu președintele chinez Xi Jinping, Vladimir Putin s-a angajat să împiedice izbucnirea așa-numitelor „revoluții colorate” în Asia Centrală. Între timp, există dovezi ale unor discuții pentru extinderea cooperării trilaterale în domeniul energiei între Rusia, Kazahstan și Uzbekistan, rezervele rusești urmând să fie folosite pentru a compensa penuria de gaz cauzată de politicile energetice dezastruoase ale Astanei și Tașkentului.
Rusia, principalul câștigător
Prin urmare, există noi oportunități pentru Rusia de a profita de consolidarea autoritară finalizată în regiune în ultimul an, ceea ce ar putea permite Moscovei să organizeze o revenire remarcabilă în Asia Centrală.
În mod tradițional, conservarea puterii interne a constituit un obiectiv cheie de politică externă pentru statele din Asia Centrală, iar capacitatea Rusiei de a acționa ca un garant al stabilității autoritare reînnoite din regiune ar putea face din nou Kremlinul fundamental pentru mecanismul de supraviețuire al fiecărui regim, potrivit moscowtimes.com.
Reîntinerirea cadrelor parlamentare a completat strategia de consolidare a puterii realizată de Tokayev și asociații săi prin referendumul constituțional din iunie 2022, care a resetat mandatele prezidențiale, și prin votul prezidențial din noiembrie 2022, care a oficializat prelungirea mandatului prezidențial până la sfârșitul anilor 2020.
O dinamică foarte asemănătoare este în prezent în joc în Uzbekistanul vecin, unde președintele Shavkat Mirziyoyev se apropie de limita mandatului său în conformitate cu constituția țării. Aici, Mirziyoyev se concentrează acum pe extinderea puterii sale politice dincolo de limitele mandatelor impuse de constituție. Continuitatea regimului este probabil să fie asigurată printr-un referendum care va avea loc la sfârșitul acestei luni, care va rescrie constituția și îi va permite lui Mirziyoyev să rămână la putere mult după 2030.
Printr-o combinație bine testată de propagandă, represiune mediatică și încarcerarea criticilor, elitele din toate cele trei țări vor valorifica regenerarea autoritară realizată în ultimul an. Două evenimente recente indică faptul că Rusia ar putea totuși să recâștige o mare parte din relevanța pe care pare să o fi pierdut în Asia Centrală în ultimii ani prin extinderea solidarității sale autoritare față de liderii din regiune. Opinie formulată de Luca Anceschi pentru moscowtimes.com. Autorul este profesor de studii eurasiatice la Universitatea din Glasgow, unde este, de asemenea, editor al revistei Europe-Asia Studies.