În timp ce criza economică mondială se adâncește, economia egipteană suferă cumplit. Recent, FMI a anunțat un program ambițios de reforme pentru Cairo, însă analiștii au pus la îndoială eficiența acestuia în această perioadă, iar Egiptul ar putea să fie obligat să renunțe la mega-proiectele de dezvoltare pe care le are în plan.
Moneda națională egipteană (lira egipteană) a pierdut aproape jumătate din valoare în mai puțin de un an, atingând săptămâna trecută un minim istoric de 32 de lire egiptene pentru un dolar, înainte de a-și reveni ușor. Inflația anuală a crescut vertiginos la peste 20%, iar magazinele alimentare sunt vizibil tot mai goale.
Creșterea prețurilor și prăbușirea lirei, subiecte arzătoare în Egipt
Multe produse de import din Egipt nu mai sunt disponibile, iar alimentele de bază, precum ouăle și uleiul de gătit, și-au dublat prețul în ultimul an. Nu este de mirare că prăbușirea lirei și creșterea prețurilor sunt subiect de discuție în Egipt.
„Țara este în cădere liberă”, a declarat un client la o cafenea populară de pe o stradă din Cairo.
În privat, mulți egipteni îl arată cu degetul pe președintele Abdel Fattah el-Sisi ca fiind responsabil pentru criză, scrie Aljazeera într-o analiză recentă cu privire la situația din Egipt.
Eforturile de atenuare a situației au exacerbat, cel puțin temporar, problema. Săptămâna trecută, guvernul egiptean a fost de acord să treacă la un curs de schimb flexibil, să privatizeze întreprinderile de stat și să încetinească investițiile publice în proiecte naționale, a anunțat Fondul Monetar Internațional (FMI).
Flotarea lirei sterline, în special, este o condiție importantă pentru acordul de împrumut de 3 miliarde de dolari pe care Egiptul l-a convenit luna trecută cu FMI pentru a rezolva criza economică și lipsa de valută străină.
Președintele țării aruncă vina pe războiul din Ucraina
Președintele el-Sisi a dat vina pentru dificultățile economiei pe războiul din Ucraina. În săptămânile care au urmat izbucnirii războiului, investitorii străini au vândut bonurile de tezaur egiptene, ceea ce a dus la ieșirea din țară a unei sume estimate la 20 de miliarde de dolari.
Pentru a păstra dolarii în țară, Egiptul a impus restricții la importuri, ceea ce, la rândul său, a afectat industria locală puternic dependentă de importuri. De asemenea, băncile au impus restricții oficiale privind retragerile și plățile în valută.
Însă analiștii susțin că războiul din Ucraina nu a făcut decât să scoată la iveală problemele structurale preexistente în economia egipteană și a arătat că modelul economic era nesustenabil.
Analistul și scriitorul Mahmoud Salem, stabilit la Berlin, consideră că fixarea cursului de schimb de către Banca Centrală a Egiptului (CBE), menținând valoarea lirei la un nivel artificial de ridicat, a stat la baza problemei.
„Au falsificat cifrele mult prea mult timp”, a declarat Salem pentru Al Jazeera.
Chiar și atunci când CBE a permis devalorizarea lirei, acestea au fost „devalorizări controlate”, a spus Salem. „Niciuna dintre ele [devalorizările din martie 2022] nu a fost reală”.
Chiar dacă moneda trece la o flotare liberă, problemele economice ale Egiptului nu s-au încheiat.
FMI recomandă Cairo să încetinească investițiile publice
Stipulația FMI potrivit căreia Egiptul trebuie să încetinească investițiile publice și să privatizeze activele statului vine în timp ce statul varsă miliarde de dolari în proiecte masive de construcție, cum ar fi Noua Capitală Administrativă și orașul New Alamein, și în achiziții de arme din țări precum Germania și Italia. Între timp, datoria externă a Egiptului s-a cvadruplat în ultimul deceniu.
„Elefanți albi”, așa a descris economistul Wael Gamal de la Inițiativa egipteană pentru drepturile personale proiectele naționale. Acestea „mănâncă bani”, dar nu au o valoare reală. „Te fac să pari glorios, dar te ruinează”.
Potrivit lui Gamal, nu se face o diligență adecvată în ceea ce privește proiectele naționale. „Au o raționalitate economică foarte slabă și nu creează locuri de muncă durabile”.
Salem este de acord. „Nu există niciun randament al investițiilor mega-proiectelor”, a spus el.
La o conferință economică din octombrie, convocată pentru a aborda criza economică, președintele el-Sisi a promis că proiectele naționale vor continua și că armata va rămâne activă în cadrul acestora. Declarațiile sale contrazic în mod direct raportul FMI publicat la 10 ianuarie, în care se afirma că Egiptul a fost de acord să încetinească investițiile publice și să limiteze rolul armatei.
În timp ce guvernul susține că mega-proiectele sunt vitale pentru dezvoltarea Egiptului, el-Sisi și-a exprimat în mai multe rânduri în ultimii ani dezacordul față de studiile de fezabilitate, deoarece acestea ar îngreuna ritmul de desfășurare a proiectelor.
La începutul acestei luni, el a recunoscut că Egiptul trece printr-o perioadă dificilă, dar i-a avertizat pe egipteni să asculte doar de guvern în ceea ce privește economia și să nu creadă „prostiile” potrivit cărora banii statului ar fi fost irosiți.
„[Proiectele naționale] sunt un mijloc de distribuire a patronajului către regim”, a declarat Timothy Kaldas, membru al Institutului Tahrir pentru politica în Orientul Mijlociu, cu sediul la Washington.
Alături de marile companii egiptene și străine, entitățile deținute de militari primesc frecvent contracte în proiecte de construcții și infrastructură, ceea ce leagă armata de conducerea lui el-Sisi. Proiectele reprezintă, de asemenea, un vehicul pentru creșterea PIB-ului.
„Datorită lor, raportul dintre datorie și PIB a rămas oarecum sub control”, a declarat Kaldas.
În plus, mega-proiectele sunt esențiale pentru „Noua Republică” pe care el-Sisi a proclamat-o în 2021. O mare parte din legitimitatea sa provine din „factorul wow” al mega-proiectelor, așa cum l-a descris economistul Robert Springborg într-un articol de anul trecut, care ar convinge populația că el-Sisi construiește un Egipt nou, prosper și puternic.
În 2016, Egiptul a primit un împrumut de 12 miliarde de dolari de la FMI, însoțit de măsuri de austeritate și de promisiuni de stimulare a sectorului privat.
Vânzarea activelor de stat, așa cum îi place FMI-ului, înseamnă doar a câștiga timp.
„Există riscul ca acest lucru să te mănânce până când nu mai există participații de vândut. Acest tip de politici poate duce la incapacitate de plată”, arată analiștii.