Zumzetul recent din jurul lui Donald Trump este ca viscolul major care a lovit Buffalo – nimeni nu a mai văzut așa ceva! În decurs de cinci zile, Donald Trump, Elon Musk și Merrick Garland au aruncat în aer peisajul politic. Cu doar o săptămână în urmă, Trump a făcut ceea ce unii dintre consilierii săi îl îndemnaseră să nu facă, lansând o a treia campanie la scurt timp după rezultatul dezamăgitor de la jumătatea mandatului, pe care mulți din partidul său l-au învinuit.
Declarația uimitor de timpurie a lui Donald Trump a atras denunțuri din partea presei mainstream, care l-a atacat personal pentru că a avut îndrăzneala de a candida din nou. Asaltul jurnalistic a mers dincolo de discursul său lipsit de strălucire, care abia a fost citat în marile ziare și nu a fost preluat de MSNBC.
În schimb, articolele spuneau practic: „Donald Trump, care a pus la cale o insurecție, s-a luptat de două ori cu punerea sub acuzare, este un pericol pentru democrație și, în plus, un tip foarte rău, și-a declarat candidatura”, informează publicația FoxNews.
În plus, jurnaliști din presa conservatoare, în frunte cu National Review, l-au numit pe Trump ,,inapt pentru funcție” și ,,un om care va duce partidul la pierderi”, așa cum a făcut-o în 2018, 2020 și 2022. Când fostul președinte a ripostat dorind dispariția revistei, aceasta a produs un apel de strângere de fonduri pe pagina sa principală: „Donald Trump vrea ca National Review să moară”.
Reacțiile din partea experților în justiție
Un rezultat direct al anunțului lui Trump a fost decizia lui Garland de a numi un consilier special care să conducă investigațiile Departamentului de Justiție asupra lui Trump. Procurorul general a citat, de asemenea, intenția lui Joe Biden de a candida pentru realegere ca motiv pentru a pune la conducere un procuror neutru. Garland ar avea în continuare ultimul cuvânt în ceea ce privește orice punere sub acuzare, dar îi va fi greu să se opună constatării persoanei numite de el că există fie un caz solid, fie niciun caz împotriva lui Trump.
Este surprinzător faptul că, alegându-l pe Jack Smith, o persoană de care nimeni în afara anumitor cercuri juridice nu auzise vreodată, Garland a declanșat o dezbatere între toți cei care au devenit instantaneu experți în cariera sa.
În rândul publicațiilor de stânga, reacția a fost împărțită între cei care spun că acest lucru arată că Garland crede cu siguranță că există dovezi solide și cei care spun că este o idee teribilă care creează un strat birocratic inutil și încetinește ancheta.
În rândul comentatorilor conservatori, care au acordat mult mai puțină atenție acestui subiect, argumentul este ,,de ce a așteptat Garland atât de mult timp” dacă el însuși are un conflict și contestă corectitudinea lui Smith.
Trump îl numește acum pe Smith un „procuror de stânga radicală”, care este „controlat în totalitate de președintele Obama și de fostul său procuror general, Eric Holder, și califică ancheta efectuată de Departamentul de Justiție „înarmat” drept „o altă vânătoare de vrăjitoare”.
Acuzația „radicală” se bazează pe faptul că Smith a lucrat la Departamentul de Justiție în timpul administrațiilor Clinton și Obama. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că a fost un procuror de carieră. De fapt, el a condus cândva unitatea de integritate publică, cel mai sensibil post din cadrul departamentului, care urmărea în justiție actuali și foști deținători de funcții și care, în general, era condus de persoane cu un caracter ireproșabil. Poziția sa actuală era de judecător al crimelor de război din Kosovo la Haga.
Acest lucru nu înseamnă că dosarul lui Smith nu poate fi criticat – condamnarea sa a fostului guvernator republican al Virginiei Bob McDonnell a fost anulată de Curtea Supremă – dar el este cel mai aproape de un procuror imparțial pe care îl poate găsi cineva.
Donald Trump, din nou pe Twitter
Această poveste încă izbucnea când Elon Musk a intervenit. Într-o mișcare abil concepută pentru a conduce talk-show-urile de duminică, el a restabilit contul de Twitter al lui Trump. Acest lucru a alimentat atât indignarea mediatică, cât și laudele. Unii liberali au anunțat că vor părăsi aplicația în semn de protest, mai degrabă decât să împartă o platformă cu Trump. Alții au spus că bineînțeles că un candidat la președinție ar trebui să aibă voie pe Twitter, la aproape doi ani de la 6 ianuarie.
Nimeni nu putea fi șocat de această mișcare, pe care Musk o făcuse deja o promisiune de campanie. Dar modul în care a făcut-o a subliniat stilul său de management haotic.
Trump promite să recupereze țara
Trump, care a încurajat oamenii să voteze pentru el, a declarat că nu vede niciun motiv să se întoarcă pe Twitter și că rămâne la Truth Social. Dar am spus de mult timp că, dacă are șansa de a începe să ajungă la cei 88 de milioane de urmăritori pe care îi avea când a fost interzis, o va face. Se va ajunge la un compromis și tweetstorms va reveni.
Oamenii întreabă dacă toată acoperirea lui Trump reflectă o obsesie a presei. Poate, dar el a fost în centrul a trei povești politice uriașe în doar câteva zile. În câteva zile, el a revenit să vorbească despre alegerile fraudate și să-i spijine pe critici.
O reacție fermă a venit din partea lui Maureen Dowd, care l-a criticat în editorialul său din New York Times, considerându-l un trădător: „Piromanul care caută o slujbă de pompier. El este mincinosul și escrocul care a subminat încrederea în alegerile noastre”.
Trump a ripostat pe Truth Social, numind-o „super nebuna care scrie constant atât de urât despre mine”.
