Franța și Germania se află în impas în ceea ce privește o reformă a UE a normelor privind cheltuielile naționale. Analiștii estimează că un acord până la sfârșitul anului pare că va fi din ce în ce mai puțin probabil.
Revizuirea de către Comisia Europeană a Pactului de stabilitate și de creștere, care se îndepărtează de la cerințele standardizate de reducere a datoriilor, la obiective pe termen mediu, specifice fiecărei țări, care oferă țărilor mai mult timp și mai multă flexibilitate, s-a lovit de opoziția unui mare grup de guverne condus de Berlin.
În timp ce UE încearcă să reimpună regulile de reducere a datoriei și a deficitului, suspendate în timpul pandemiei, reforma redeschide tensiunile istorice ale blocului – între nord și sud și între țările conservatoare din punct de vedere fiscal și cele cheltuitoare. Timp de decenii, Franța și Germania au condus aceste două tabere concurente.
„Avem nevoie de reguli comune care să fie aceleași pentru toată lumea”, a declarat vineri ministrul german de Finanțe, Christian Lindner, înaintea unei reuniuni a omologilor săi din UE la Luxemburg. „Avem nevoie de o cale fiabilă pentru a reduce deficitele și, de asemenea, pentru a reduce nivelul general al datoriei„, a precizat Lindner.
Ministrul german de Finanțe a adăugat că Germania „nu este singura” care își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerile Comisiei, care, în opinia Berlinului, ar oferi țărilor membre și forului european o marjă de manevră prea mare. Lindner dorește cerințe uniforme și măsurabile de reducere a datoriei.
O greșeală economică și una politică
Poziția Franței este complet opusă. Aceasta este o problemă, deoarece toate țările UE caută un consens înainte de a putea începe negocierile cu Parlamentul European privind forma finală a reformei.
„Adevăratul punct de dezacord este dacă ar trebui să existe reguli automate și uniforme în Pactul de stabilitate și de creștere”, a declarat ministrul francez de Finanțe, Bruno Le Maire, înainte de reuniune. „Răspunsul nostru este în mod clar nu, pentru că noi credem că aceasta ar fi o greșeală economică și una politică”, a subliniat ministrul francez.
Este neobișnuit ca Lindner și Le Maire să nu fie de acord. Aceștia provin din aceeași familie de partide liberale, sunt de obicei aliniați acelorași obiective și deseori fac un mare spectacol al unității franco-germane, făcând briefinguri de presă împreună și chiar îmbrățișându-se.
Dar în ceea ce privește normele de control al cheltuielilor publice, pozițiile lor naționale îi despart.
Franța are o datorie de peste 110% din PIB și urmează să depășească pragul de deficit de 3% impus de UE în acest an și anul viitor. La rândul ei, Germania, a cărei datorie a depășit 60% din PIB în 2020, intenționează să revină în acest an la „frâna datoriei” – cerința de a avea un buget echilibrat înscrisă în constituția sa.
Cum sunt împărțite taberele
Alte țări se încadrează, în linii mari, într-una dintre cele două tabere opuse.
Alături de Germania, miniștrii de finanțe ai Austriei, Bulgariei, Croației, Republicii Cehe, Danemarcei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Luxemburgului și Sloveniei au semnat săptămâna aceasta un document de opinie în favoarea unor obiective cantitative comune de reducere a datoriei. Finlanda, Irlanda, Olanda, Slovacia și Suedia sunt, de asemenea, în favoarea ideii de a avea o abordare mai puternică bazată pe reguli.
Pe de altă parte, Italia susține opoziția Franței față de normele universale. „Este important să acordăm suficientă atenție investițiilor publice”, a declarat ministrul italian de Finanțe, Giancarlo Giorgetti, adăugând că țara sa ar dori să se acorde „o atenție deosebită” investițiilor ecologice și digitale realizate prin intermediul fondului UE de redresare post-pandemică, din care este cel mai mare beneficiar.
Spania, Grecia și Portugalia susțin propunerea Comisiei și probabil că vor rezista solicitărilor de a impune mai multe constrângeri fiscale.
Acordul ar putea fi încheiat anul viitor
Miniștrii de finanțe și-au dat un termen limită pentru a încheia lucrările legislative până la sfârșitul anului. Deși a existat întotdeauna un oarecare scepticism că acest termen va fi respectat, diviziunea dintre Franța și Germania înseamnă că acest deziderat este imposibil în 2023.
Dar acest lucru nu înseamnă neapărat că un acord cu Parlamentul până la data limită, iunie anul viitor, este imposibil de atins.
„Acest lucru ar reasigura piețele financiare că există reguli credibile pentru a proteja sustenabilitatea finanțelor publice. Dar ar reasigura și cetățenii noștri că acest lucru nu înseamnă o austeritate oarbă, ci o planificare pe termen mediu, care poate permite investiții și reforme foarte necesare”, a declarat comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni, citat de Politico.
