Visul lui Vladimir Putin de a recupera fosta glorie a imperiilor rus și sovietic se amână pentru moment. Războiul care se consumă acum în Ucraina nu are nimic nobil și nici nu duce spre victorii ce se vor cânta peste veacuri.
De altfel, foarte puțini credeau că Ucraina va rezista așa-zisei puteri mondiale mai mult de trei zile. De asemenea, armata ucraineană a reușit să provoace pagube mari forțelor invadatorilor.
De la începutul invaziei, Rusia a pierdut cel puțin jumătate dintre soldații și ofițerii profesioniști cei mai bine pregătiți și echipamente militare. Mitul „armatei invincibile” s-a spulberat. Întrebarea este cum a greșit atât de mult Moscova?, se întreabă publicația spaniolă ”la Razon”.
Percepția falsă a lui Putin
De-a lungul anilor, Vladimir Putin și mașina sa de propagandă, ignorând realitatea, au răspândit un vechi mit imperial potrivit căruia ucrainenii și belaruşii nu există ca națiuni și că fac parte din poporul rus. El credea că independența Ucrainei este un capriciu istoric, creat artificial de Occident pentru a slăbi și a diviza Rusia istorică. Ignorând realitatea, el a negat în mod delirant identitatea națională ucraineană.
Ca orice dictator aflat la putere multă vreme, Putin trăiește într-o bulă informațională în care nimeni nu îndrăznește să-i pună la îndoială părerile greșite.
Percepțiile greșite ale autocratului rus și cercul său apropiat l-au făcut să creadă că ucrainenii nu vor rezista invaziei și că vor primi trupele ruse cu flori.
De asemenea, Kremlinul a crezut cu aroganță că armata ucraineană este slabă și că va cădea sau se va preda în câteva zile și că guvernul va părăsi țara. Rușii și-au adus chiar uniformele de paradă pentru a le îmbrăca la Kiev. Ucrainenii au dovedit că rușii au greșit la modul absolut.
O rezistență acerbă
Forțele de apărare și civilii au început să lupte cu invadatorii încă din primele minute ale invaziei. Zeci de mii de bărbați și femei ucrainene de toate vârstele s-au aliniat la centrele de recrutare militară pentru a se înrola în armată. Mulți s-au alăturat unităților locale de apărare din comunitățile lor.
Invadatorii ruși au fost foarte surprinși să se confrunte cu o rezistență atât de acerbă și eroică din partea ucrainenilor. Au fost surprinși și de profesionalismul ridicat al forțelor de apărare aeriană ucraineană, care i-au negat inamicului controlul asupra spațiului aerian al țării.
Schimbarea de atitudine a Occidentului
O altă surpriză pentru Moscova a venit din Occident. Kremlinul s-a obișnuit cu ani de șovăieli din partea puterilor lumii libere și nu se aștepta la un răspuns atât de unit și decisiv la agresiunea sa împotriva unei națiuni europene suverane.
Furnizarea de arme Ucrainei, sprijinul financiar pentru economia acesteia, noi sancțiuni dure și retragerea a sute de companii occidentale din Rusia au dat, de asemenea, o lovitură majoră agresorului.
În loc de un război încununat rapid cu o victorie, Kremlinul a avut un război pentru care nu era pregătit nici mental, nici militar. Atacurile masive asupra infrastructurii civile a Ucrainei în încercarea de a o face să se predea prin înghețarea populației sale şi prin paralizarea economiei nu și-au atins nici ele obiectivul.
Ucrainenii nu au de ales
Sprijinul economic, politic și diplomatic al aliaților occidentali este fără precedent. Cu toate acestea, cel mai important ajutor pentru Ucraina a fost furnizarea de arme moderne, muniție și pregătirea soldaților săi.
Este important de menționat că ucrainenii sunt foarte motivați, deoarece nu au de ales decât să lupte pentru victorie. Nu au nicio îndoială că masacrul de la Bucea se va repeta în toată țara dacă Ucraina pierde războiul și că singura modalitate de a-i pune capăt este distrugerea capacităților militare ale Rusiei pentru a continua ofensiva.
Amenințarea rămâne!
Înfrângerea Forțelor Armate Ruse în Ucraina și eliberarea tuturor teritoriilor ei ocupate nu ar îndepărta, însă, amenințarea rusă. Victoria va oferi Ucrainei timp pentru a-și restabili economia, pentru a-și consolida armata și, de asemenea, va permite Ucrainei să adere la NATO, care ar trebui să fie principalul factor de descurajare pentru Kremlin.
Istoria, inclusiv a Rusiei, ne învață că dictatorul care pierde războiul va pierde probabil puterea și asta dă speranță pentru schimbarea regimului și pentru un nou guvern care va respecta dreptul internațional și va înceta să fie o amenințare pentru vecinii săi și pentru pacea în Europa.
