Există un loc în Ucraina care pare sigur: traseul conductei care încă transportă gazul rusesc prin țară către clienții din UE.
Deși o conductă terestră este extrem de vulnerabilă pe timp de război, unii numesc conducta Sudzha-Urengoy-Pomary-Uzhhorod (cunoscută anterior sub numele de conducta Frăția) cel mai sigur loc din Ucraina.
În mod remarcabil, conducta de 4.500 de kilometri rămâne intactă în timp ce războiul se apropie de aniversarea a doi ani de la izbucnirea acestuia.
Afacerile sunt afaceri. Atât Rusia, cât și Ucraina depun toate eforturile pentru a nu deteriora din greșeală conducta, care continuă să tranziteze gazul rusesc către Europa și să aducă valută străină la Moscova și Kiev.
Gazul rusesc la vânzare
Kievul a încetat să mai cumpere gaz rusesc după ce Moscova a anexat Crimeea în noiembrie 2015. După invazia pe scară largă a Rusiei în 2022, multe țări din UE au încetat să mai cumpere gaz rusesc, dar unele au continuat, iar Gazprom a continuat să plătească Ucrainei o taxă de tranzit pentru această marfă.
Naftogaz din Ucraina și Gazprom au semnat în decembrie 2019 un acord de tranzit de gaze pe cinci ani în condiții de „ship-or-pay”, ceea ce înseamnă că Gazprom este obligat să plătească pentru tranzit indiferent dacă îl folosește sau nu. Ucraina contează pe venituri din tranzitul de gaze în valoare de 7 miliarde de dolari până când acordul expiră în 2024.
Înainte de invazia din 2022, aproximativ 40 de miliarde de metri cubi pe an (mld. mc/an) au fost contractate pentru a curge anual prin conducta „Frăția”. Astăzi, cifrele sunt mult mai mici. Din gazul rusesc care va tranzita Ucraina în 2023, 6 miliarde de mld. bcm au mers în Austria, 6,5 mld. bcm în Slovacia și 1 mld. bcm în Ungaria.
Într-adevăr, Ucraina a încetat să mai cumpere gaz din Rusia în noiembrie 2015, dar în schimb îl cumpără indirect de la comercianți din UE, ca parte din gazul rusesc care tranzitează Ucraina prin așa-numitele „fluxuri inverse”.
Acordul urmează să expire la sfârșitul anului 2024, iar ministrul ucrainean al Energiei, German Galușcenko, a exclus în august anul trecut perspectiva ca Kievul să participe la orice discuții cu Rusia privind viitoarele aranjamente pentru tranzitul de gaze.
Cel mai probabil, contractul se va încheia la 31 decembrie 2024 fără a fi reînnoit.
Rusia va folosi cu siguranță o rută alternativă
Comisia Europeană s-a angajat să stopeze importurile de combustibili fosili din Rusia, inclusiv de gaze, până în 2027.
Dar, până în 2027, Rusia va folosi cu siguranță o rută alternativă, cum ar fi conducta offshore TurkStream, care intră pe teritoriul UE la punctul de intrare Strandzha din Bulgaria, unde, din motive de corectitudine politică, se numește BalkanStream.
Bulgaria a încetat să mai importe gaz rusesc după invazia Ucrainei, dar își îndeplinește obligațiile contractuale prin tranzitarea mărfii către Serbia, Macedonia de Nord, Ungaria și Austria.
În cadrul unui acord semnat în 2021, Ungaria primește 3,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc prin Bulgaria și Serbia și a declarat că dorește să importe mai mult.
Austria, care încă primește jumătate din gazul de care are nevoie de la Rusia, a declarat că, atâta timp cât Rusia vinde gaze, este dispusă să le importe (deși acest lucru s-ar putea schimba în curând).
Există, bineînțeles, o limită pentru creșterea importurilor rusești de pe această rută sudică: Este vorba de capacitatea tehnică a gazoductului, care este de 15,75 miliarde de metri cubi. În prezent, volumele TurkStream se apropie de 10 miliarde de metri cubi.
Greșeală bulgărească
Bulgaria a făcut greșeala de a construi BalkanStream, dându-i astfel cheile Balcanilor de Vest lui Putin, după cum arată o investigație realizată de Euractiv Bulgaria din 2020, scrie Euractiv.
Dar acum Bulgaria are cărți puternice în fața Austriei, care încă îi blochează aderarea la Schengen cu frontierele sale terestre. Viena va trebui astfel să negocieze cu Sofia dacă vrea să își sporească livrările după ce ruta ucraineană se va epuiza.
Iar Rusia va fi și mai interesată să destabilizeze Bulgaria în 2024 – deși coaliția de guvernare bulgară face deja o treabă destul de bună în destabilizarea țării fără ajutor extern.
În orice caz, anul 2024 va fi marcat de schimbarea rutei gazului rusesc către Europa – cu unele consecințe previzibile, dar și cu unele pe care nu ni le putem imagina acum.
