Tot mai mulți români care muncesc sau au muncit în străinătate se apropie de vârsta de pensionare și se întreabă când, unde și cum pot să își depună dosarul pentru pensia comunitară.
Începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării la Uniunea Europeană, România aplica prevederile mai multor regulamente europene în domeniul securității sociale, care prevăd:
– acordarea acelorași drepturi și impunerea acelorași obligații de securitate socială între cetățenii proprii și cei ai altor state membre, care se deplasează între statele membre, în vederea desfășurării unei activități profesionale sau a stabilirii domiciliului,
– determinarea legislației aplicabile, astfel încât o persoană să nu fie supusă, în același timp, mai multor legislații de securitate socială sau, dimpotrivă, să nu facă obiectul niciunei legislații,
– totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii și acordării drepturilor, astfel încât fie luate în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât și perioadele realizate în celelalte state membre, drepturile fiind calculate de fiecare stat, proporțional cu perioada de asigurare,
– asigurarea dreptului lucrătorilor migranți de a beneficia de prestațiile dobândite în statele în care și-a desfășurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu.
Unde se depune cererea de pensionare
Concret, legile în vigoare în UE, în statele din Spațiul Economic European (Liechtenstein, Norvegia, Islanda) și Elveția, prevăd că o persoană care a lucrat în mai multe țări poate să dobândească drepturi de pensie în fiecare dintre ele. Pentru a putea beneficia de ele, solicitantul trebuie să depună cererea de pensionare la casa de pensii din țara în care locuiește sau din ultima țară în care a lucrat. Dacă nu a lucrat niciodată în țara în care locuiește, aceasta va înainta cererea respectivă către țara în care solicitantul a lucrat ultima dată.
Cererea trebuie depusă în țara de ședere permanentă, care poate fi altul decât domiciliul atestat printr-un act de identitate.
Țara de ședere permanentă este determinată de:
– Locul unde solicitantul desfășoară o activitate remunerată
– Locul unde se află familia
– Locul unde a închiriat o locuință
– Locul unde desfășoară și activități neremunerate/voluntare.
În unele țări, casa de pensii le trimite persoanelor aflate aproape de vârsta de pensionare un formular de cerere de pensionare. Acesta poate fi solicitat instituției responsabile din țara de ședere permanentă. Pe de altă, se recomandă solicitarea de informații referitoare la condițiile de pensionare cu cel puțin 6 luni înainte de pensionare, întrucât procedura de acordare a pensiei poate dura mai mult dacă sunt implicate mai multe țări.
Pe de altă parte, documentele necesare diferă de la o țară la alta și trebuie aflate care sunt cerințele specifice fiecărei țări. Conform datelor Case Naționale de Pensii Publice, cererea de acordare a drepturilor de pensie, care se depune la instituția de asigurări sociale de la locul de ședere permanentă, trebuie să fie însoțită de toate documentele prevăzute de legislația română în vederea acordării drepturilor de pensie. Acestea trebuie să includă, obligatoriu, actele din care să rezulte dovada vechimii în muncă realizată în România până la data de 1 aprilie 2001. (Ulterior, evidența perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii a fost realizată în format electronic.) Persoanele care nu dețin carnetul de muncă pot solicita eliberarea de adeverințe de vechime în muncă fostelor unități angajatoare sau deținătorilor arhivelor acestora.
Când se poate primi pensia
Conform informațiilor UE, o persoană poate beneficia de pensia de stat din țara în care locuiește sau țara în care a lucrat ultima dată decât din momentul în care a împlinit vârsta legală de pensionare din respectiva țară.
Regula se aplică, de asemenea, dacă persoana respectivă a dobândit drepturi de pensie și în alte țări – pot fi primite părțile corespunzătoare doar în momentul în care solicitantul împlinește vârsta legală de pensionare din țările respective.
De exemplu, o persoană a lucrat în Danemarca timp de 15 ani, iar spre sfârșitul activității, a revenit în România. La împlinirea vârstei de 65 de ani, care este vârsta legală de pensionare în țara noastră pentru bărbați (63 pentru femei), a solicitat să iasă la pensie și a descoperit că are o pensie considerabil mai mică decât se aștepta. Aceasta deoarece persoana respectivă are dreptul la 65 de ani la partea cuvenită din România a pensiei. Partea cuvenită din Danemarca o poate primi abia după împlinirea vârstei de 67 de ani, care este vârsta legală de pensionare în această țară.
O altă problemă frecventă este cea a persoanelor care au lucrat perioade mai scurte de un an pe teritoriul mai multor țări, unele state membre neoferind pensii pentru perioadele scurte de lucru. În astfel de situații se poate solicita ca drepturile corespunzătoare perioadelor respective să fie luate în calcul pentru stabilirea pensiei în țările în care solicitantul a lucrat mai mult timp.
Cum se calculează pensia comunitară
Casele de pensii din fiecare țară din UE în care o persoană a muncit vor analiza contribuțiile plătite la fondul de pensii din țara respectivă, dar și durata și valoarea contribuțiilor plătite în alte țări.
Fiecare țară calculează pensia ținând cont de toate perioadele lucrate în orice țară din UE. Pentru aceasta, cumulează perioadele în care lucrate în toate țările din UE și stabilește pensia teoretică, adică pensia pe care ar trebui să plătite dacă toate contribuțiile ar fi fost vărsate în fondul său de pensii, pe toată durata.
Potrivit datelor CNPP, o persoană care beneficiază deja de o pensie din sistemul public de pensii din România, dar care a lucrat în mod legal și într-un alt stat membru, poate solicita revizuirea drepturilor de pensie în aplicarea regulamentelor europene. La calculul pensiei comunitare se au în vedere și perioadele de asigurare realizate în fiecare stat membru implicat. După calcularea pensiei comunitare, aceasta se compară cu pensia națională în plată și se acordă pensia stabilită în cuantum mai avantajos.
Drepturile de pensie cuvenite urmează a fi primite, fie în România, fie în statul de ședere permanentă. În acest caz persoana comunică direct sau prin intermediul instituției competente din statul respectiv detaliile contului bancar în care va fi transferată suma cuvenită cu titlu de pensie, din sistemul public de pensii din România.
Ce se întâmplă cu pensiile de invaliditate și de urmaș
Dacă o persoană solicită o pensie de invaliditate sau o alocație pentru pierderea capacității de muncă, este posibil ca fiecare țară în care a lucrat să insiste asupra necesității examinării separate a dosarului. Se poate ajunge astfel în situații cu rezultat diferit, în timp ce una dintre țări poate încadra solicitantul în gradul I de invaliditate, o alta ar putea să îl considere apt de muncă.
Pe de altă parte, pensia de urmaș nu se acordă în toate țările din UE. Astfel, dacă soțul, soția sau părinții lucrează în străinătate nu există garanția că urmașii pot beneficia de pensia acestuia după deces.
Nu ratați episodul următor!
Citește luni dimineață, în următorul episod al Serialului „Ghid practic de pensionare„, în ce condiții prevăzute de lege pot fi cumulate pensia cu salariul și alte venituri.
