Există situații în viața profesională a unui angajat în care acesta este nevoit să solicite concediu fără plată. Este un drept legal, prevăzut prin Codul Muncii, dar care are o serie de condiții restrictive, de aceea nu este de ajuns să vă cunoașteți doar drepturile, ci și limitările aferente.
Articolul 153 din Codul Muncii prevede că, pentru rezolvarea unor situaţii personale, salariaţii au dreptul la concedii fără plată. Conform sursei citate, „este abuziv refuzul nejustificat al angajatorului de a acorda salariatului concediu fără plată”. Însă, pentru a beneficia de el, trebuie să primească acordul angajatorului. Acord care poate fi obținut mai rapid, pentru că, spre deosebire de concediul de odihnă, cel fără plată implică proceduri mai simple și nu există un termen limită de programare. (Cum este prevăzut în cazul concediilor de odihnă de 60 de zile.)
Angajatorul poate însă să nu își dea acordul dacă există motive întemeiate sau nu există un act care să reglementeze condițiile pentru acest tip de concediu. Legislația în vigoare nu precizează clar care sunt „situațiile speciale”, prin urmare aprecierea, respectiv decizia, rămâne la latitudinea angajatorului.
Pe de altă parte, durata concediului fără plată nu este stabilită legal. Codul Muncii prevede că aceasta se stabilește prin contractul colectiv de muncă sau prin intermediul regulamentului intern al respectivului loc de muncă. Practic, nu există o durată minimă sau maximă pentru concediul fără plată, totul depinzând de perioada cu care angajatorul este acord.
Dacă regulamentul intern al locului de muncă nu stipulează durata maximă a concediului fără plată și nici situațiile în care poate fi solicitat/acordat, aceste aspecte pot fi negociate la angajare, respectiv al încheierea contractului individual de muncă, prin acordul ambelor părți.
Bugetarii au regim special
Asta însă doar dacă lucrați „la privat”, pentru că dacă sunteți „angajat la stat”, durata cumulată a concediului fără plată nu poate fi mai mare de trei luni (90 de zile), într-un an calendaristic. Pe de altă parte, Hotărârea 250/1992 prevede condiții speciale de acordare a concediului fără plată pentru personalul din administrația publică, regii autonome sau unități bugetare.
Astfel, se poate acorda concediul fără plată de până la 90 de zile pentru:
– susținerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituții de învățământ superior, cursuri seral sau fără frecvența, a examenelor universitare, dar și pentru examenul de diplomă, pentru salariații care urmează o formă de învățământ superior, cursuri seral sau fără frecvența;
– susținerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor sau a tezei de doctorat, în cazul salariaților care nu beneficiază de burse de doctorat;
– prezentarea la concurs pentru ocuparea unui alt loc de muncă în altă unitate, pentru angajații din mediul bugetar.
Concediul fără plată mai mare de 90 de zile poate fi obținut pentru:
– îngrijirea copilului bolnav cu vârstă mai mare de trei ani, în funcție de perioada specificată în certificatul medical – ambii părinți pot să beneficieze de acest drept;
– tratament medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic, dacă salariatul nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, precum și pentru însoțirea soțului/soției sau a unei rude apropiate (copil, frate, sora, părinte) pe durata în care aceștia se află la tratament în străinătate; în ambele situații este necesar avizul din partea Ministerului Sănătății.
Excepția concediilor de formare profesională
Codul Muncii stipulează clar că salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională, care pot fi cu plată sau fără plată. În versiunea fără plată, concediul se acordă pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din initiativa sa.
Atenție însă, concediul pentru formare profesională nu este asimilat perioadei de formare oferită de angajator (cursuri de specializare, programe de perfecționare pentru angajați etc.). Un program de formare profesională oferit de companie este considerat parte din programul de muncă.
Conform sursei citate, angajatorul are dreptul să respingă solicitarea salariatului numai daca absența acestuia ar prejudicia grav desfășurarea activității.
În acest caz, există însă și condiția de programare/anunțare. Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puţin o lună înainte de efectuarea acestuia. Totodată, angajatul trebuie să precizeze în cerere data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul şi durata acestuia, precum şi denumirea instituţiei de formare profesională. Pe de altă parte însă, salariatul are dreptul să solicite și beneficieze de concediu fără plată pentru formare profesională indiferent dacă stagiul respectiv îi va fi sau nu de folos la acelaşi angajator.
Codul Muncii mai prevede că efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza şi fracţionat în cursul unui an calendaristic, pentru susţinerea examenelor de absolvire a unor forme de învăţământ sau pentru susţinerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.
Ce se întâmplă cu vechimea în muncă
Concediul fără plată nu generează vechime în muncă, nerealizând nici stagiul de cotizare în sistemele de asigurări sociale. Pe perioada concediului fără plată, contractul individual de muncă este suspendat, de comun acord.
Aici intervine un aspect căruia trebuie să îi acordați atenție, deoarece, conform prevederilor legale în vigoare, drepturile de asigurare de sănătate ale uni angajat încetează după trei luni de la ultima plată a contribuției. Ceea ce înseamnă că, pentru un concediu fără plată mai lung de trei luni, nu mai puteți beneficia de calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate.
Acest lucru nu se aplică însă și în cazul concediului fără plată pentru formare profesională. Articolul 158 din Codul Muncii prevede clar că această formă de concediu este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce priveşte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.
Totodată, conform aceluiași articol, durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual.
Nu ratați episodul următor!
Citește mâine dimineață în noul episod al Serialului „Ghid practic” ce drepturi aveți în cazul concediilor medicale.
