A purta haine de firmă, cum se zice colocvial, scoate în evidență o stare financiară foarte bine, relaxantă. O persoană îmbrăcată în haine Gucci, de exemplu, nu duce grija zilei de mâine. Are destui bani în cont, nu are probleme, căci de aceea poartă Gucci. Nu-i așa?
Ei bine, nu e chiar așa. Situația poate fi doar la nivel de aparență. Toată această înfățișare poate fi foarte înșelătoare în zilele noastre. Iar asta din mai multe puncte de vedere. Există două categorii aici. Prima dintre ele este reprezentată de cei care nu își permit acele haine. Așa e, sunt îmbrăcați în logo-uri din cap până în picioare, dar probabilitatea cea mai mare e ca acele piese vestimentare să fie contrafăcute. Apoi vine acea categorie de oameni care chiar își permit haine de la casele mari de modă, dar le aleg pe cele ostentative, cu printuri emblematice la vedere.
Diferite studii pe această temă, dezvoltate în ultimii douăzeci de ani, scot în evidență că aceste categorii de oameni vor pur și simplu să se dea mari, pe direct, să fie văzuți, să se știe atunci când ajung într-un loc anume. Fie că au sau nu cu ce să se laude, nepărat. Chiar dacă au sau nu ce căuta la un eveniment exclusivist sa nu. Observă la alții această, să-i spunem „modă”, și încearcă doar să imite, formând un lung lanț al slăbiciunilor.
Mai apoi, aceeași oameni, din ambele categorii, urmăresc integrarea, adică apartenența la un grup social. Iar cum aceste comunități de „lăudăroși” este unul popular în anii aceștia, nu degeaba există foarte mulți „adepți”.
Moda înlănțuită
Apoi, în altă oride de idei, aceste „lanțuri” se ramifică în tot felul de direcții. Căci așa merge lumea. Spre exemplu, foarte mulți astfel de oameni bogați, artiști, politicieni, oameni de televiziune și așa mai departe, sunt plătiți de branduri pentru a purta o anumită haină, un anumit accesoriu la un eveniment anume sau într-un context foarte mediatizat. Asta pentru a fi observat de cât mai multă lume, recunoscut. Și asociat cu o figură cunoscută, se poate porni o nouă modă. A se vedea celebrul serial „Sex and The City” și influența pe care au avut-o asupra popularizării pantofilor albaștri de la Manolo Blahnik.
Apoi poate fi cazul imitării la nivel de low-budget sau medium-budget. Adică atunci când cei de la magazinele cu prețuri accesibile se inspiră de la brandurile high-end tocmai pentru a induce această stare de lux și opulență. Un exemplu recent este geanta numită „Casette” de la Bottega Veneta. După apariția acesteia pe podium și valul de popularizare în rândul oamenilor bogați pentru această geantă, mărci cu prețuri accesibile, precum Zara sau H&M, scot pe piață obiecte asemănătoare. Însă asta este perfect normal. Este marketing.
Geanta Casette de la Bottega Veneta (sursă foto – arhiva companiei)
Psihologia hainelor pentru super-bogați
Există foarte multe detalii și fapte ce stau în spatele acestui fenomen iluzoriu, de imitație a luxuli. Însă de data aceasta vorbim despre a fi și a arăta bogat, iar asta fără a și fi observat, fără a dori atenție și fără a aspira către o categorie socială anume. Nu au nevoie de așa ceva. Compensează simplitatea, materialele fine și calitatea. Contează nonșalanța cu care vine la pachet o ținută vestimentară.
În realitate, cei 1% dintre cei mai bogați oameni poartă, de asemenea, mărci ce sunt disponibile pentru cei 0,001% din populație. Nu e vorba de Gucci, de Versace sau de alții. Aceste branduri pentru adevăratele elite sunt făcute manual în Italia. Dolce & Gabanna și Prada, de exemplu, sunt sunt bărci high-end, însă există și mărci ultra high end.
Deși inaccesibile pentru unii, aceste branduri sunt purtate în întreaga lume de oameni celebri. Toate acestea sunt mărci ultra luxoase care sunt purtate în mod normal de miliardari. Printre acestea se numără Zilli, Kiton, Stefano Ricci, Brioni sau Cesare Attolini.
Costum Kiton (sursă foto – arhiva companiei)
Exclusivist la nivel înalt
Fiecare dintre aceste companii de haine are în lume câteva „magazine pentru oameni super-bogați” în întreaga lume, însă nu sunt amplasate în acele zone de magazine luxoase, unde aravea acces mai multă lume. Aceste magazine sunt ascunse, accesibile doar pentru cei care chiar își permit. Astfel, această exclusivitate este exprimată de intimitate, de neutralitate. Când acești oameni își fac apariția în spațiul public și poartă astfel de haine, nu este vorba absolut deloc despre ostentativitate. Orice logo lipsește, nu sunt vizibile niciun fel de semne recognoscibile.
Având în vedere că prețul articolelor vestimentare de la acest brand costă cel puțin 2.000 de dolari, este evident că o țintă completă ajunge lejer la suma de 20.000 – 25.000 de mii de dolari. Ca să dăm și câteva exemple, îl avem pe Stephen Harvey, prezentator american de emisiuni TV. În clipurile sale de pe YouTube, se observă foarte clar că în fiecare dintre ele poartă ceea ce pare a fi un costum Kiton, dar diferit de fiecare dată.
Bineînțeles, nu este nimic sigur că este vorba despre Kiton, asat zic doar cunoscătorii despre hainele prezentatorului TV. Însă ce este sigur este că așa arată exclusivitatea. Mai mult, tot despre acest brand se spune că este de foarte dificil să identifici cu siguranță că un costum anume, de exemplu, le aparține atunci când este purtat de cineva în public. Dar cum e vorba „Oraș mic, mese puține”, se crede, iar asta aproape cu certitudine, că Vladimir Putin și artistul american Bruno Mars poartă haine de la Kiton.
Un adevărat stil de viață
Acest comportament vestimentar face parte dintr-un adevărat stil de viață, despre un comportament de a gestiona bani „cu stil” și atitudine. Fiecare om super-bogat are secretele lui de a-și folosi averea. Grant Cardone este directorul general al Cardone Capital, autorul bestsellerului „The 10X Rule” și fondatorul mișcării 10X și al conferinței 10X Growth Conference. Deține și operează șapte companii private și un portofoliu de proiecte multifamiliale de peste 4 miliarde de dolari.
Geantă asemănătoare cu cea de la Bottega Veneta, doar că de la Zara (sursă foto bksshoes.com)
Acesta expune într-un material pentru CNBC câteva secrete ale oamenilor super-bogați atunci când vine vorba de cheltuieli, noțiuni valabile și în cazul garderobei. Spre exemplu, se spune despre ei că ei nu își diversifică investițiile, ce în limbaj vestimentar s-ar traduce ca fiind fideli mult timp unei mărci anume de haine.
Apoi, ei știu foarte bine că datoriile sunt pentru întreprinderi, nu pentru oameni. Pe măsură ce își construiesc averea, acești oameni nu au acumulat datorii pentru achiziții neesențiale la vremea respectivă, cum ar fi haine de designer de lux. Aceste obiecte vestimentare au venit mai apoi, când nu-i deranja să cheltuie sume impresionante pe un simplu costum. Grant Cardone mai scrie apoi că oamenii super-bogați cumpără întotdeauna în vrac. Sunt dispuși să cheltuiască mai mult la fiecare achiziție pentru a obține un preț mai bun pe unitate și pentru a economisi, iar asta se întâmplă chiar și la nivel de garderobă.
Mai ales că nu au timp să petreacă prea mult la cumpărături. Să stai prea mult într-un magazin de haine înseamnă a pierde bani. Nu degeaba: „Time is money”.
