Graficele arată că stratul de gheață din Groenlanda este constant. Tema încălzirii globale combătută cu explicații logice

Sezonul de topire a calotei de gheață din Groenlanda s-a încheiat, punând capăt sezonului 2021-2022. Stratul de gheață al țării câștigă zăpadă și gheață din septembrie până în luna iunie a anului următor, iar apoi, pe măsură ce temperaturile urcă odată cu debutul primăverii târzii, începe să piardă mai multă gheață prin topirea la suprafață decât câștigă din zăpada proaspătă. Acestea sunt datele oficiale, și ceea ce arată fără echivoc este că nu există nimic „catastrofal” sau alarmant. Dezghețarea este un fenomen natural care se întâmplă de sute de ani.

Acest lucru este cunoscut sub numele de „sezonul de topire”, care durează în general până la sfârșitul lunii august, iar câștigul de zăpadă minus pierderile de gheață se numește „balanța de masă de suprafață” (BMS).

Harta de mai jos, realizată cu ajutorul Institutului Meteorologic Danez (DMI), prezintă BMS în ultimele 12 luni.

Linia albastră din graficul de sus arată BMS-ul zilnic (în gigatone), în timp ce linia albastră din graficul de jos descrie BMS-ul acumulat (din nou, în Gts), de la începutul sezonului (1 septembrie 2021). Linia gri reprezintă media multidecadală.

În acest an – adică între 1 septembrie 2021 și 31 august 2022 – calota de gheață din Groenlanda a atins un bilanț de masă de suprafață de aproximativ 471 Gt, ceea ce îl situează pe locul 10 în topul celor mai mari SMB din datele care se extind până în 1981, arată Clintel.org.

Sezonul de topire al Groenlandei din 2022

Vara anului 2022 a fost anormal de rece și de ninsori în întreaga Groenlanda și a fost încheiată cu evenimente de ninsori uriașe. Primul a avut loc în iunie, întârziind sezonul de topire cu 17 zile față de mediana 1981-2021, iar cel de-al doilea a dus la oprirea bruscă a topirii sezoniere la mijlocul lunii august, după ce în sudul insulei s-a acumulat o cantitate record de 20 de miliarde de tone (Gt) de zăpadă.

Această vară a fost asemănătoare cu cea din anii trecuți, adică a fost caracterizată de mai multe evenimente monstruoase, cu căderi de zăpadă record. Zăpada proaspătă reflectă mai bine lumina soarelui decât gheața glaciară veche și mai întunecată de dedesubt; ca urmare, debutul topirii, care este definit ca fiind prima zi din trei zile consecutive în care BMS este mai mică de -1Gt, a avut loc la 30 iunie, cu două săptămâni și jumătate mai târziu decât în mod normal.

Sfârșitul lunii august 2022 a fost apoi marcat de un eveniment de zăpadă cu adevărat mamut. Mai mult de 8Gt au fost adăugate numai pe 30 august, o cantitate fără precedent pentru vară – vizualizată mai jos prin „vârful” cu aspect dramatic de la sfârșitul graficului BMS al DMI:

Motivul pentru aceste condiții persistente de frig și umezeală pe stratul de gheață din Groenlanda este legat de „blocajul atmosferic” – un fenomen care s-a demonstrat că se intensifică în perioadele de activitate solară scăzută (cum ar fi producția scăzută din punct de vedere istoric cu care ne confruntăm acum).

În mare parte a verii, un sistem de blocaj de înaltă presiune s-a oprit deasupra Europei de Vest, ceea ce a dus la valuri de căldură record în multe țări. Iar mult mai la vest, dincolo de ocean, s-au format sisteme de blocare și în vestul Canadei și al SUA. Aceste configurații au modificat fluxul curentului cu jet, transformând cursul său obișnuit drept (zonal) într-unul ondulat (meridional). În fapt, jetul s-a „îndoit”, Groenlanda fiind situată la mijloc, pe partea „superioară” a unui jet care se deplasa spre sud, ceea ce a dus la un aflux de aer rece arctic; în timp ce, dimpotrivă, Europa de Vest și SUA s-au aflat „sub” un jet care se îndrepta spre nord, ceea ce înseamnă că au fost expuse la creșterea căldurii tropicale.

Graficul de mai jos urmărește să clarifice configurația generală.

Și, așa cum s-a sugerat mai sus, prevalența acestei configurații „ondulatorii” a jet stream-ului crește în perioadele de activitate solară scăzută. Pe scurt, cu mai puțină energie care intră în sistem, jetul de obicei rigid, care curge de la vest la est, slăbește și forma sa devine Omega (Ω) sau „meridională”. Acest mecanism – sau, mai exact, rezultatul său, adică modelele meteorologice neregulate – este cel pe care cercetătorii activiști de astăzi îl numesc în general „schimbări climatice„: Un curent jet slăbit cauzat de activitatea solară scăzută.