În Codul Muncii sunt stipulate o serie de prevederi care reglementează în mod expres acordarea concediului de odihnă. În primul rând, orice agajat are dreptul la cel puțin 20 de zile libere plătite, iar angajații care lucrează în condiții periculoase beneficiază la rândul lor de un concediu de odihnă suplimentar.
De menționat este faptul că zilele libere se acordă proporțional cu activitatea profesională prestată de-a lungul unui an calendaristic, pe de altă parte, cele 20 de zile de concediu de odihnă nu sunt 100% intangibile, altfel spus, există situații în care angajații pot rămâne fără aceste zile libere.
Codul Muncii: când poate angajatorul să-ți oprească din zilele libere
Explicația acestei situțații este prevăzută în Codul Muncii, prin urmare angajatul poate pierde din zilele libere când lipsesc nemotivat de la muncă sau când se află în concediu fără plată. Însă, există și situații excepționale, de exemplu:
”La stabilirea duratei concediului de odihnă anual, perioadele de incapacitate temporară de muncă, cele aferente concediului de maternitate, concediului paternal, concediului de risc maternal, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav, concediului de îngrijitor și perioada absentei de la locul de muncă în condițiile art. 152 se consideră perioade de activitate prestată”, potrivit regelementărilor din Codul Muncii.
Totodată, același articol din legislația muncii prevede că: „ în cazul unor evenimente familiale deosebite, salariaţii au dreptul la zile libere plătite, care nu se includ în durata concediului de odihnă”. Așadar, evenimentele familiale și numărul de zile libere plătite sunt condiționate de reglementate prin lege, fie prin contractul colectiv de muncă fie prin regulamentul intern.
Condițiile legale pentru a solicita concediul de odihnă
În Codul Muncii se menționează faptul că solicitarea pentru concediul de odihnă se efectuează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de comun acord cu angajatorul cu sindicatul, sau după caz cu reprezentanții salariaților. Programarea pentru anul următor se face până la sfârsitul anului în curs.
De-a lungul anului calendaristic pot interveni mai multe situații în care angajatul nu poate efectua, fie parțial fie integral cele 20 de zile libere. În aceste cazuri, legislația muncii în vigoare impune angajatorului să-i ofere angajatului zilele de concediu neefectuate într-un interval de 18 luni „ începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual”.
Dacă ne referim la partea financiară, compensarea în bani a zilelelor de concediu rămase poate fi solicitată, dar doar în condițiile impuse de lege și anume atunci când intervine încetarea contractului individual de muncă, potrivit fanatik.ro.