Urmează ultima strigare a sărbătorilor de iarnă: Sfântul Ion. Aproape fiecare familie din România are un sărbătorit, căruia este indicat să îi luăm și un cadou. O haină este întotdeauna potrivită. Astăzi, vă spun povestea Ștefaniei Grigore, o mică antreprenoare care de trei decenii vinde haine ȋn zona Obor.
Aproape două milioane de români își vor sărbători ziua de nume în această duminică. Mai exact, 1,95 milioane dintre cetățenii acestei țări poartă numele de Ion, Ioana sau derivate din ele. Dintre aceștia, 1,3 milioane sunt bărbați. Asta înseamnă că mai mult de 10% dintre români vor fi sărbătoriți în acest final de săptămână. Probabil, nu este familie în România care să nu aibă un Ion sau o Ioana de sărbătorit.
Cum suntem bine-crescuți, sau cel puțin ne prezentăm așa, nu putem merge fără un cadou la petrecere. Știți cum e, noblesse oblige. Și asta chiar dacă suntem sleiți financiar după o lună de foc. O haină este întotdeauna potrivită, dar pentru a nu ne afecta și mai mult resursele cred că ar fi bine să lăsăm puțin aerele de mall și să încercăm și haine din centrele comerciale de cartier. Sunt mult mai ieftine, găsiți chiar și calitate la unii vânzători și aveți parte de diversitate în același loc.
Oamenii sunt mult mai liberi, stau de vorbă, te îndrumă. Cel puțin nu veți întâlni fețele triste și plictisite ale vânzătoarelor de mall. Puteți vedea și scene haioase. Eu merg pentru aceste reportaje în Hala Obor. La ultima vizită, pe trotuarul de lângă Hală niște cetățence vindeau roșii cherry. 10 lei pentru patru casolete. Ieftin ca braga. O altă cetățeancă avea și avocado. Un leu patru bucăți. Asta cu blocajul pe cifra patru sunt probabil amintiri din clasele primare. Cu siguranță nu erau producătoare. Distractiv era că se plimbau cu cutiile acelea din loc în loc de frica Poliției. Dar să ne întoarcem la ale noastre.
Doamna Ștefania, cea care alege hainele pentru oboreni
Astăzi, vă voi spune povestea uneia dintre cele mai vechi comerciante de haine din zona Obor. Ștefania Grigore are tarabă de îmbrăcăminte de aproape trei decenii. 29 de ani, mai exact. Cum a devenit antreprenoare? Prin căsătorie. Până în 1995, a lucrat la fabrica de încălțăminte Antilopa. Numai că și-a luat bărbat cu tarabă pe platforma de la Obor și afacerea a devenit și a ei.
De atunci ea a devenit șefa. Ea alege hainele, ea vinde la stand, ea stabilește prețurile, ea își consumă bateriile cu aproape 10.000 de pași pe zi. Acum are trei standuri în Hala Obor. Soțul ei cară ce alege ea dimineața de prin angro-uri și are grijă de casă. Cred că e clar: ea conduce business-ul.
”Prima tarabă am avut-o unde scrie acum Piața de Pește, în zona 0 a Oborului. Din 2000 am trecut pe platoul de la Obor. Erau niște chioșcuri din termopan și noi aveam unui închiriat. Între 2004 și 2020 am vândut în Complexul Obor, iar în timpul pandemiei m-am mutat în Hala Obor”, îmi descrie femeia de 52 de ani itinerariul ei de antreprenor de Obor. În Hala Obor are trei standuri, cum ar veni, afacerea s-a extins. Dar voi afla în curând că nu acesta este motivul. Deocamdată să vedem de unde își ia marfa.
Doamna Stefania vinde haine de aproape trei decenii
Marfă de la chinezi, dar fără chinezării
Dintotdeaun marfa și-a luat-o de la chinezi. În fiecare dimineata se trezește la ora cinci, merge cu soțul la aprovizionare și la ora șapte, șapte și ceva, este în Hala Obor. Ironic este că deși cumpără de la chinezi, nu alege haine făcute în China. Motivul este evident, chinezăriile sunt etalon mondial de marfă proastă.
”Aleg haine făcute în Turcia și Polonia. Am și ii la vânzare, iar acestea sunt făcute în India”, îmi spune femeia. Ușor contrariat o întreb cum ii din India? ”Uitați-vă în mall-uri! Alea sunt făcute în România? Tot de acolo vin. Ii-le tradiționale nu se mai găsesc în comerț, poate să mai găsiți prin sate de la munte, prin casele bătrânilor”, mă pune la punct doamna Ștefania, așa cum este cunoscută în Hală.
Cum faci 10.000 de pași pe lângă trei tarabe
În timp ce stau de vorbă cu ea înțeleg și cum ajunge la cei 10.000 de pași zilnic. Lumea se oprește, întreabă, pipăie hainele, doamna Ștefania le desface pentru a le prezenta, mai merge de la primul la al treilea stand să le arate și de acolo o variantă de haină. Este un du-te vino continuu. Mișcarea aceasta este obositoare, dar și sănătoasă. Altceva mi se pare cu adevărat stresant în acetivitatea ei. După fiecare client, doamna Ștefania reîmpachetează fiecare obiect de îmbrăcăminte. Ba mai mult, cămășile le bagă la loc în folia lor de plastic.
Așa îmi explic o dilemă pe care am avut-o când am ajuns la standul ei. Totul arăta frumos împachetat, toate hainele la linie. M-am gândit că poate a fost o zi fără vânzări. Nimic mai fals. Femeia reașează totul după fiecare client. Practic, este o muncă continuă, de Sisif.
Și, iată, și o mică statistică pe care am făcut-o în timp ce stăteam de vorbă cu ea.
Am stat la standul ei cam o oră. De fiecare dată când apărea un potențial client, întrerupeam discuția pentru a se ocupa, așa cum era și normal, de respectivul om. În acea oră am numărat 11 potențiali clienți care s-au oprit, au întrebat, s-au uitat la haine. Din aceștia, trei au și cumpărat. Practic, mai puțin de o treime din cei care întreabă și cumpără. Asta ca să vă faceți o idee despre nivelul ei de muncă.
Diferențe față de anii ’90
O întreb dacă sunt diferențe între anii ’90 și acum în ceea ce privește preferințele oamenilor. ”Acum trebuie să ai o gamă mult mai diversificată de produse. Când am început, vindeam trei tipuri de produse. Acum trebuie să am zeci de variante ca să pot să îmi mențin vânzări bune și constante”, îmi explică Ștefania Grigore. Așa îmi lămuresc și dilema cu extinderea la trei tarabe. Pentru trei tipuri de produse nu avea nevoie de spațiu foarte mult, dar pentru zeci ai nevoie de mult mai mult loc. Și uite așa a ajuns doamna Ștefania la trei standuri și numărul de pași zilnic recomandat de medici.
Pe lângă veniturile pentru întreținerea ei și a soțului, munca asta îi aduce și ceva satisfacții sufletești. ”Am clienți care vin la mine de când fac asta. Și mă bucură pentru că înseamnă că sunt mulțumiți de ce haine aleg când mă duc să fac aprovizionarea. Întâi trebuie să îmi placă mie hainele pe care le pun la vânzare la tarabe”, îmi explică doamna Ștefania.
Am întrebat-o și despre sumele rulate lunar. Îmi spune că lunile de început de an sunt cele care merg mai prost, dar lucrurile se reglează din primăvară. Are un adaos comercial de maxim 50% la produse. Din acest adaos își plătește chiria, impozitul pe salariul ei (firma este a soțului, iar ea este angajată pentru a putea vinde) și taxele la stat. Vinde haine cam de 30-40.000 de lei lunar.
Nu insist cu întrebarea cu cât rămâne net lunar pentru că evită și nu vreau să îi provoc un stres suplimentar după cel de a reîmpături sute de haine zilnic. Dar vă puteți face o idee printr-un calcul aplicând regula de trei simplă. Din veniturile totale puteți afla costul de achiziție al hainelor cu ajutorul adaosului comercial. Și apoi scădeți celelalte cheltuieli. Hai, că sunteți cititori inteligenți. Vă prindeți.
Șapte zile din șapte în Hala Obor
Vi se pare greu până acum? Încă un detaliu, ca să fie tabloul complet. Doamna Ștefania are afacerea deschisă șapte zile din șapte. Mai sunt zile când vine și soțul să o ajute. Își ia liber doar de Crăciun, Revelion și Paște. Îmi spune că nu își amintește când și-a luat ultimul concediu.
Apare o întrebare umană. Aveți ceva care să vă provoace bucurie zilnic? ”Cel mai mult mă liniștește câinele nostru când ajung acasă. Este un Beagle și îl iubim foarte mult. Este foarte vesel și nu are cum să nu te scoată din orice stare proastă. Eu nu am vrut câine în casă. Dar fiul nostru ne-a spus în urmă cu câțiva ani că își dorește foarte mult. Doar i-am dat acceptul și a doua zi a venit cu el acasă. Nici măcar nu avea șase săptămâni. Acum este sufletul familiei”, îmi povestește femeia. Este numai un zâmbet când vorbește despre câinele ei. Băiatul ei, cel care a convins-o să accepte câine în casă, are 27 de ani și lucrează în domeniul IT.
Aceasta este povestea Ștefaniei Grigore, o femeie care vinde haine de aproape trei decenii. O găsiți în Hala Obor în zona centrală. Nu aveți cum să o ratați, e mereu zâmbitoare și dispusă să dea un sfat. Are și cabină de probă, dacă aveați vreo temere că nu aveți condiții ca la mall. Am început acest text de la cadouri în haine pentru Sfântul Ion. Nu v-am scris nimic despre idei pentru cel mai sănătos este să le alegeți singuri, cu dragoste și convinși că vă place și vouă ceea ce dăruiți. Și dacă aveți nevoie de sfaturi, doamna Ștefania vă este mult mai utilă cu materialul în față.
Istoria seriei ”Antreprenor de Obor”
Despre Ștefania Grigore am aflat dintr-o postare de pe pagina de Facebook a Halei Obor. Asta scria în ianuarie anul trecut despre ea: ”Doamna Ștefania este unul dintre antreprenorii români care a ales să își deschidă o mică afacere în #HalaObor. De 28 de ani, ea aduce aici produse textile atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Secretul succesului? Își alege mereu cu grijă marfa, pentru a le oferi clienților calitate bună, la un preț corect.”
În primul episod al seriei ”Antreprenor de Obor” am scris despre Gavrilă Creța. Este un bistrițean care face naveta la București de două decenii pentru a-și vinde curelele pe care le confecționează împreună cu soția. Povestea lui o puteți citi aici.
În al doilea episod al acestei serii am scris despre Costantin Netezescu, cel mai vechi comerciant din Hala Obor. Nea Costel, așa cum este cunoscut în zonă, este măcelar în același loc din 1981. Povestea lui o puteți citi aici.
