Înapoi în comunism: 7 februarie 1987, ziua în care Ceaușescu a aruncat poporul în frig prin rationalizarea consumului de energie

În urmă cu 35 de ani, în România comunistă, Consiliul de Stat adopta un decret lege prin care se impuneau noi raționalizări ale consumului de gaze naturale și energie electrică. Era anul 1987, iar politica dictatorului Ceaușescu de raționalizare începuse încă din 1982.

După două luni de iarnă blânde, începutul lunii februarie a venit cu temperaturi sub zero grade, iar meteorologii anunță maxime care ar putea trece de -20 de grade în diferite regiuni ale țării. În București, mii de familii nu au apă caldă sau agent termic în calorifere, iar lumea este nevoită să doarmă cu o haină în plus, sub plapumă.

Nu este vorba despre perioada comunistă, ci de zilele noastre. Totuși, în urmă cu 35 de ani, Consiliul de Stat adopta un nou decret lege prin care erau impuse noi norme de raționalizare a consumului de gaze naturale și energie electrică. Pe atunci, românii făceau frigul în propriile case nu din cauza unui război sau al unui context internațional complicat, în care diferite crize se suprapuneau, ci din cauza ambițiilor unui dictator comunist de a plăti datoria externă a țării.

„Ca pe vremea lui Ceaușescu”

Românii se plâng de situația în care se află după mai bine de 30 de ani de la căderea comunismului. „Ca pe vremea lui Ceaușescu” spun mulți dintre ei, care au prins greul anilor ’80, în care atât alimentele cât și consumul de energie erau raționalizate. Scopul era unul politic, de a atinge ceea ce nicio țară de pe glob nu a reușit să facă în istoria sa: plata integrală a datoriei externe. Totuși, care a fost prețul plătit de populație?

„Din ianuarie 1982 s-a început limitarea distribuirii energiei electrice către populaţie; până la căderea regimului comunist în 1989, livrarea curentul electric către populaţie se oprea de câteva ori pe zi, fără niciun program ori logică aparente şi fără anunţarea prealabilă a consumatorilor casnici. Simultan, cetăţenii erau îndemnaţi să economisească energia electrică prin scoaterea din funcţiune pe timpul iernii a frigiderelor, prin neutilizarea maşinilor de spălat şi a altor bunuri electrocasnice sau prin nefolosirea ascensoarelor. Furnizarea energiei termice către consumatorii casnici a fost de asemenea supusă raţionalizării, fapt ce a avut consecinţe dramatice – dacă nu chiar letale – asupra stării de sănătate a populaţiei”, se arată în Raportul Final realizat de Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România, publicat în anul 2006.

Energia electrică, consumul de gaze naturale, benzina și motorina au fost raționalizate. Presa de stat informa la vremea respectivă populația despre modalități de raționalizare a consumului de energie, apă menajeră sau combustibili. Ba chiar și în agricultură se făceau recomandări pentru a scoate cheia din tractor și de a folosi din nou căruțele trase de cai pentru plug.

Dacă scopul era unul romantic pentru populație la început, de a pune umăr la umăr și de a sacrifica la comun pentru binele națiunii, în cea de-a doua parte a anilor ’80 problemele deveneau din ce în ce mai grave.

Pe data de 7 februarie 1987 Consiliul de Stat adopta noi norme pentru aceste raționalizări la energie. La doar o săptămână distanță studenții din Iași au ieșit în stradă și au protestat, pentru scurt timp, împotriva frigului și a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică și apă potabilă a căminelor studențești. Tereza Culianu-Petrescu își amintea că protestatarii scandau „Vrem lumină să-nvățăm și apă să ne spălăm!”, conform sursei citate anterior.

România, o țară în beznă

Principalul motiv ținea de creșterea productivității după zeci de ani de puternică industrializare a României comuniste. Producția de energie electrică a crescut în perioadă comunistă de la 130 de kWh pe cap de locuitor în 1950 la 3.270 kWh în anul 1989. Astfel de creșteri s-au înregistrat și în rândul cărbunelui extras, de la 239 kg/cap de locuitor la 2.871 kg. 38% din populația țării era angajată în industrie, care consuma atât de multă energie încât statul nu mai putea ține față din cauza prețurilor crescute de producție.

Acest plan, de a ține românii în frig și cu limite la consumul de energie, era bine cunoscut de către elitele politice ale vremii, care știau ce se întâmplă „în teren”. Foarte important la acest capitol: în perioada 1981 – 1985, ponderea consumurilor energetice în industrie din totalul consumurilor pe economie era de 73,9%. În ultimii ani ai comunismului, perioada 1986 – 1989, ponderea a crescut la 77,2%, în timp ce normele de raționalizare s-au înăsprit.

„Sfârşitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic. Cu sprijinul unor specialişti din domeniul sănătăţii (dr. Iulian Mincu) şi din alte sectoare, conducerea PCR, şi în primul rând Nicolae Ceauşescu au luat decizii cu grave consecinţe în planul vieţii cotidiene a cetăţenilor României: penuria artificială organizată statal, reducerea dramatică a consumului de electricitate pentru uzul cetăţenilor, dar nu numai justificarea pe baze fals ştiinţifice a unor politici deliberate de înfometare a populaţiei. La toate acestea trebuie să adăugăm reducerea consumului de gaze şi obligarea populaţiei la un trai în condiţii insuportabile, la temperaturi sub 10 grade celsius”, se arată în sursa citată.

Decretul nr. 272/1979, adoptat pe data de 7 februarie, a afectat viața tuturor românilor. Într-un raport emis la data de 16 februarie un an mai târziu către Comitetul Central al PCR comuniștii se lăudau cu faptul că „în toate întreprinderile consumul neproductiv s-a diminuat” și că „s-a redus complet iluminatul public din sate, comune, aproape în totalitate în orașe și cu circa 50% în municipii”. România era o țară în beznă.

Ce prevedea decretul din 1987. Măsuri punitive pentru populație

Principalele idei ale decretului erau că trebuia realizată o reducere de 20% a consumului de energie electrică în gospodăriile populației și o reducere de cel puțin 30% a consumului de energie electrică și gaze naturale pentru activitățile neproductive. Evident, în articolul 4 al decretului, sunt precizate și măsurile punitive:

„Toţi cetăţenii sînt obligaţi sa ia măsuri stricte pentru economisirea consumului de gaze naturale şi energie electrică şi să se încadreze în cotele stabilite în prezentul decret.

În cazul depăşirii cotelor lunare se vor lua următoarele măsuri:

Pentru gaze naturale:

a) pentru depăşirea între 1-5% se aplică un tarif de 1.500 lei/1.000 mc;

b) pentru depăşirea 5-10% se aplică un tarif de 3.000 lei/1.000 mc şi se avertizează consumatorul;

c) dacă după avertizare se va depăşi consumul cu 10% se procedează la întreruperea temporară a gazelor pînă la recuperarea depăşirii;

d) în cazul cînd depăşirea de pînă la 10% se repeta, se procedează la întreruperea definitivă a livrării gazelor.

Pentru energia electrica:

a) pentru depăşirea consumului între 1-5% se aplică un tarif de 1 leu/kWh;

b) pentru depăşirea consumului cu 5-10% se aplică un tarif de 2 lei/kWh şi se avertizează consumatorul;

c) consumatorii care, după ce au fost avertizați, depăşesc cota stabilită vor plăti pentru întreaga cantitate un tarif de 3 lei/kWh, pînă la încadrarea în cotele lunare”, se arată în decretul lege.

Cotele de consum de energie de la sfârșitul anilor ’80

Evident, erau stabilite și cote de consum al energiei electrice sau gazelor naturale, în funcție de tipul apartamentului și de numărul persoanelor care locuiau în el.