De milenii, oamenii caută să descopere semnele care prevestesc venirea primejdiilor, a nenorocirilor și vremurilor de restriște. În vremurile moderne, dorința de a ghici viitorul nu a dispărut însă vizionarii își caută indiciile în cele nemaiobișnuite locuri. Cum ar fi, de exemplu, restaurantele din New York…
În urmă cu 14 ani, respectabila publicație New York Magazine publica un articol care avea să lanseze pe piață un indicator economic cu totul neobișnuit – „Hot Waitress Index”. Și, chiar dacă nu se încadrează deloc în standardele de political correctness actuale, indicatorul bazat pe evaluarea nivelului de atractivitate a chelnerițelor a reușit să supraviețuiască. Ba, mai mult, a fost abordat și de publicații economice respectabile.
Avantajul „hot” pe piața muncii
Articolul publicat de Hugo Lindgren în 2009, trece în revistă mai mulți indicatori economici specifici New York-ului în acea perioadă de recesiune. Cum ar fi, de exemplu, indicele taximetristului supraeducat sau viteza cu care antreprenorii răspund la apeluri.
Autorul preferă însă un alt reper al evoluției economice – „Hot Waitress Index” –, argumentând că, în 2009, cu cât chelnerițele sunt mai atractive, cu atât situația economiei americane este mai proastă. Raționamentul lui Lindgren este următorul: în vremuri de restriște economică, există o piață de muncă ofertantă pentru tinerii atractivi. „Vânzarea de orice, de la apartamente la vodcă de calitate superioară, este îmbunătățită de apropierea de tineri atrăgători (de ambele sexe) care sunt plătiți pentru a oferi acest serviciu”, argumentează Lindgren.
Autorul articolului citat susține că „fetele sexy”, care înaintea declanșării crizei economice din 2008 prosperau datorită generozității prietenilor lor, defilând în parade modă, găzduind evenimente sau făcând marketing pentru branduri, au ieșit, la vânătoare de locuri de muncă.
Din perspectiva lui Lindgren, atractivitatea reprezintă un avantaj pe piața muncii în condițiile în care ocuparea forței de muncă rămâne în urma redresării economice. Ziaristul susține că, în acest context, aspectul fizic atrăgător reprezintă un argument puternic pe piața forței de muncă, demonstrându-și eficiența ca instrument de marketing.
O teorie ofensatoare, dar nu lipsită de ceva adevăr
Evident, teoria lui Lindgren nu a fost iertată de critici. Mai ales în ultimii an, când indicele „Hot Waitress” a fost catalogat ca ofensator, misogin și îndoielnic și acuzat că promovează „lookism-ul”, formă de discriminare bazată pe aspectul fizic. Sunt acuze perfect pertinente – tratamentul discriminatoriu al persoanelor considerate neatractive din punct de vedere fizic este larg răspândit și afectează în mod semnificativ multe persoane, atât în ceea ce privește oportunitățile de angajare, dar și în alte domenii ale vieții.
La fel de adevărat este însă și că, potrivit psihologilor și economiștilor comportamentali, indivizii atractivi din punct de vedere fizic tind să fie mai încrezători și mai apreciați de angajatori, doi factori care le aduc locuri de muncă mai bune și mai bine plătite. Studiile arată că, atunci când companiile recrutează lucrători atractivi din punct de vedere al aspectului fizic, clienții dezvoltă mai multe niveluri de încredere, loialitate și intenții de cumpărare față de produsele și serviciile companiilor. Argumentele, de data aceasta, nu-i mai aparțin lui Hugo Lindgren, ci respectabilului Corporate Finance Institute și datează de anul trecut.
Nu ratați episodul următor!
Citiți mâine dimineață, în următorul episod al Serialului „Indicatori economici neobișnuiți”, ce dezvăluiri poate oferi indexul „Guns-to-Caviar”.
