În urmă cu 16 ani, Richard Aboulafia, un reputat specialist în domeniul aviației civile și militare, a creat un indicator economic cu un nume extrem de original „Guns-to-Caviar”. Indicatorul încearcă să răspundă unei întrebări esențiale: traversează omenirea o perioadă de prosperitate sau se pregătește pentru noi conflagrații mondiale?
Ideea de bază care să la baza indicatorului conceput de Richard Aboulafia este simplă și constă în stabilirea unei corelații între câți bani cheltuie lumea pe avioane de luptă (guns) versus valoarea achizițiilor de avioane private de afaceri (caviar).
Practic, indicele măsoară raportul dintre resursele alocate de guverne înarmării și cele alocate de bogații lumii confortului personal. Sunt achiziții care marchează două momente distincte din viața națiunilor. Atunci când se pregătesc de război sau sunt deja într-un conflict, guvernele alocă bugete considerabile pentru cumpărarea de avioane de luptă scumpe. Atunci când parcurg etape de prosperitate economică, magnații devin încrezători în oportunitățile economice viitoare și își achiziționează cele mai scumpe bunuri de lux – avioane private.
Din perspectiva lui Aboulafia, vânzările de avioane – atât cele militare, cat si cele private – sunt indicatori întârziați ai păcii și conflictelor. Bugetele de apărare cresc odată cu amenințările și percepția amenințărilor, iar avioanele militare sunt livrate, de obicei, la doi ani după ce sunt comandate. În cazul comenzilor de avioane private, acestea tind să crească în tandem cu profiturile, livrările venind de obicei la un an după majorarea câștigurilor.
Cum se verifică teoria „Guns-to-Caviar”
Richard Aboulafia și-a validat teoria pe seturi extinse de date, iar indicele „Guns-to-Caviar” confirmă evoluția geopolitică la nivel global din ultimul deceniu al mileniului trecut și începutul anilor 2000.
Astfel, la finalul anilor ’80, când bugetele de apărare din epoca Războiului Rece erau la apogeu, raportul dintre cheltuielile cu avioane de luptă și cele cu aeronavele private este de aproape 10 la 1.
Începând din 1989-1990, raportul a început însă să scadă vertiginos pentru că principalii achizitori de avioane de luptă, Uniunea Sovietică și Statele Unite, și-au redus considerabil producția de avioane militare. Din acest motiv, în 1986 raportul avioane militare vs private a scăzut la aproape 2 la 1.
La sfârșitul anilor 1990, dinamica investițiilor s-a schimbat radical. Motivul – între 1995 și 2000 cheltuielile pentru avioanele de luptă au stagnat, în timp ce cele pentru aeronavele private s-au triplat. În 2000-2001, cheltuielile pentru avioanele private au fost aproape duble față de cele pentru cele militare.
Noua generație de „nouveau riche” a crescut cererea
În 2001 a survenit evenimentul 11 septembrie care influențat decisiv evoluția raportului. În intervalul 2001-2004, cheltuielile pentru avioane de luptă s-au dublat. În paralel, recesiunea și scandalurile economice au redus încredere mediului de afaceri într-un viitor optimist, fapt care a generat o scădere a cheltuielilor cu aeronavele private.
Din 2003 însă pe piață și-a făcut intrarea o nouă generație de „nouveau riche” – petro-șeicii din Orientul Mijlociu, magnații mexicani, mogulii indieni din industria software și industriașii chinezi. Toți aceștia proaspeți îmbogățiți au simțit nevoia să-și confirme noul statut achiziționându-și avioane private. Așa se face că, între 2003 și 2005, cheltuielile cu acest produs de lux au crescut cu aproape 50%.
Criza economică din 2008 a diminuat drastic cererea de aeronave private, dar cererea pentru cele mai scumpe avioane, cele al căror preț pornește de la 25 de milioane de dolari, a continuat să crească. În mare parte datorită țărilor producătoare de petrol și țărilor BRIC (Brazilia, Rusia, India și China).
În 2023, indexul „Guns-to-Caviar” pare să-și fi pierdut cadența. În 2022, vânzările de avioane private au depășit vârful înregistrat în 2007, iar pentru anul acesta se preconizează că vor atinge cel mai ridicat nivel. În paralel, în contextul conflictului ruso-ucrainean, care a generat o creștere a bugetelor dedicate înarmării în mai multe state nu doar din Europa, ci din întreaga lume, vânzările de avioane de luptă sunt cotate cu un ritm de creștere de 6%, care se va menține constant până în 2027.
Rămâne de văzut dacă semnalele de pace vor prevala asupra celor de război.
Nu ratați episodul următor!
Citiți mâine dimineață, în următorul episod al Serialului „Indicatori economici neobișnuiți”, ce dezvăluiri poate oferi „Super Bowl Indicator” asupra evoluției bursei americane.
