Industria modei – Secrete cusute cu ac și ață. Evul Mediu, perioada în care moda prezenta valorile sociale

Hainele au fost dintotdeauna ceva despre care s-a vorbit în mod frecvent, indiferent de epoca în care erau. Acestea s-au modificat de la o perioada la alta, însă cum era înainte? Avem o sursă clară de la care s-a plecat? Cu siguranță, sacii de gunoi pe post de genți nu erau prea bine văzuți înainte, cum sunt prezentați pe podiumurile din marile orașe ale lumii în zilele noastre.

În Evul Mediu, industria modei și hainele aveau un rol extrem de important, pentru că acestea nu erau doar obiecte de purtat. Ele dezvăluiau mult mai multe lucruri. În acea perioadă, îmbrăcămintea era modul în care o persoană era identificată în lume, hainele prezentând poziția socială a acestuia. 

Poziția socială, prezentată prin modă

Aceste lucruri se găsesc și în manuscrise, mai ales că medievalii erau extrem de pricepuți în ceea ce înseamnă moda. Hainele arătau pozițiile sociale, mai ales că acest lucru ținea de mai multe lucruri printre care preț, stil, țesături, obiceiuri și legi. De exemplu, cărturarii purtau haine roșii ce arătau importanța lor, având în vedere prețul unui astfel de material. 

În Evul Mediu, prea multă piele era considerată nepotrivită, mai ales că acest lucru era justificat prin religie. Se spunea că prea multă piele la vedere ar face pe cineva necurat în fața lui Dumnezeu. Astfel, persoanele ce nu se conformau erau excluse din punct de vedere social și uneori chiar ucise. În civilizațiile avansate de dinaintea Evului Mediu, nuditatea nu era neapărat considerată repulsivă. De exemplu, în Egiptul timpuriu, în Grecia Antică și în Imperiul Roman era normal ca oamenii sărăci să umble aproape dezbrăcați. Îmbrăcămintea era deja un simbol al statului social de la acea vreme, întrucât o persoană cu cât avea mai mulți bani și mai mult putere cu atât își permitea mai multe haine, conform cmmmodels.com.

Dacă la noi schimbările de modă au loc de la un an la altul, modelele vestimentare din Evul Mediu târziu s-au schimbat de la o generație la alta. Cu siguranță, stilurile au avut o legătură și cu evenimentele care s-au întâmplat în perioada respectivă. Astfel, cruciadele și aventurile lui Marco Polo au introdus noi influențe culturale, țesături și progrese tehnologice în vestimentația europeană medievală.

Într-o continuă schimbare

Roata de filat a înlocuit fusul de mână, iar războiul de țesut orizontal cu pedale și navetă a simplificat  producția de textile și îmbrăcăminte. În acest fel, a crescut producția, încurajând creșterea consumului de produse textile și de îmbrăcăminte. Acest lucru a dus la apariția costumelor din Europa medievală.

În anul 1220, Berthold de Regensburg a realizat un contrast dintre modă, vanitatea femeilor și idealurile Bisericii când a spus că: „Nu este suficient să vă arătați mândria chiar în butoniere; trebuie să vă trimiteți și picioarele în iad prin chinuri speciale”.

Începând cu anul 1350, a avut loc o mare schimbare în ceea ce privește costumele. Hainele erau din ce în ce mai mult croite pentru a se potrivi fiecărei persoane. De asemenea, atât capacitatea de a croi hainele, cât și țesăturile s-au îmbunătățit. De asemenea, o importantă schimbare a fost în momentul mișcării renascentiste din Italia, mișcare dedicată reînvierii conceptelor clasice și importanței ființei umane.

Până în secolul al XV-lea, stilurile, accesoriile, decorațiunile și țesăturile au început să varieze de la o zonă la alta. Burgundia, un ducat care controla Flandra și o mare parte din Franța modernă, a fost cea care a creat moda în perioada 1430-1475, fiind cea mai bogată regiune din Europa. Țesăturile italiene erau la fel de frumoase ca cele din Burgundia. Culorile erau vesele și strălucitoare, iar pentru ambele sexe se punea accentul pe o formă umană elegantă și naturală, în care se putea mișca extrem de ușor. 

În secolul următor, tendințele din punct de vedere vestimentar s-au schimbat și mai mult, astfel încât, ciorapii pentru bărbați erau mult mai strâmți, tunicile mai scurte, iar țesăturile mult mai bogate și mai frumoase. Pentru bărbații mai în vârstă a fost introdusă o tunică mai lungă deoarece aceștia nu-și puteau afișa silueta. Majoritatea articolelor de îmbrăcăminte, pentru ambele sexe, aveau margini de blamă și erau căptușite cu același tip de material atât pentru căldură, cât și pentru aspect.

Cele mai frumoase țesături erau în Spania

Costumul purtat în jurul anului 1620 a fost cel mai bogat din istoria vestimentației europene. Era confecționat din țesături frumoase, cu broderii, perle și bijuterii. Erau folosite pelerine și dantele fine. În această perioadă, Spania se bucura de bogăția produsă de Lumea Nouă. Vestimentația spaniolă era elegantă și de bun gust, formală și restrictivă, însă extrem de inconfortabilă. În mod paradoxal, atunci când alte națiuni au adoptat modurile spaniole, de cele mai multe ori le-au dus la exces, spaniolii înșiși rămânând reținuți în veșmintele lor negre și demne.

Secolul al XVII-lea a fost numit de către unii istorici ai costumelor ca fiind perioada „șuvițelor lungi, a dantelei și a pielii”. De ce? Este simplu. Bărbații își lăsau părul lung, peste umeri. De asemenea, aceștia purtau o pălărie mare de fetru sau de catifea cu ornamente cu pene de struț colorate. În picioare aveau cizme din piele moale cu talpă cu platformă și vârfuri extrem de lungi și subțiri. Femeile aveau rochii cu fuste pline și cu talie înaltă. Umerii erau acoperiți de dantelă, iar părul îl purtau într-un coc decorat cu perle și cu bucle în părți laterale și pe frunte.

În secolul al XVIII-lea, Franța a devenit țara modei. Aici erau stabilite meseriile și profesiile pentru modă: croitorie, confecționare de peruci, mercerie. Textilele erau extrem de luxoase, pictate, brodate sau imprimante cu modele delicate. În această perioadă, materialele preferate erau satinul, taftaua și catifeaua.

Moda este ceea ce pare? Cele mai amuzante trenduri care s-au purtat în Evul Mediu

În perioada respectivă toată lumea iubea pălăriile de paie. Acestea erau purtate, în variante mai sofisticate de către cei bogați ai vremii și în variante mai simple de către cei săraci.

Moda, este modă, nu trebuie să fie și comodă. Astfel, foarte mulți dintre ei purtau pantofi cu vârful extrem de lung și ascuțit. Nici pălăriile înalte cu vârf nu  trebuiau neglijate deoarece erau unele din trendurile vremii.

Nobilii nu voiau să fie văzuți de două ori cu aceeași ținută. Ce puteau face cu acestea? Astfel, hainele scumpe erau transformate în veșminte și erau folosite pentru a ridica aspectul preoților de rang înalt. Înainte, italienii erau extrem de inventivi în special din punct de vedre vestimentar. Astfel, ei au decis să poarte ciorapi cu sandale, fiind mult mai comode decât niște pantofi adevărați, conform medievalists.net.

Fesele de nobili erau bune de arătat. În Evul Mediu, doar cei bogați își puteau arăta partea dorsală. Pe parcursul secolului al XV-lea, tunicile erau extrem de scurte, iar nobili „aveau fese demne de arătat”, în timp ce posteriorul țăranilor era mult prea vulgar.