Expansiunea economică și nivelul de dezvoltare nemaiîntâlnit din Statele Unite ale Americii de la sfârșitul secolului XIX au dus la apariția primilor miliardari moderni de pe glob. Andrew Carnegie, regele oțelului, este unul dintre cele mai bune exemple: de la un tânăr scoțian sărac fugit în SUA la unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri din istoria țării.
Industria oțelului a fost coloana vertebrală a expansiunii economice a Statelor Unite ale Americii. Cu cea mai puternică industrie a oțelului la sfârșitul secolului XIX de pe glob și în contextul în care majoritatea producției era absorbită de piața internă, Carnegie a generat unul dintre cele mai mari trusturi din istoria SUA. SUA ajunsese să fie cel mai mare producător și consumator de oțel de pe glob, iar în paralel dezvolta cea mai puternică industrie a petrolului.
Povestea lui Andrew Carnegie
Născut în Scoția, Andrew Carnegie a emigrat în Statele Unite ale Americii în anul 1848, alături de familia sa, în Allegheny, Pennsylvania. A început să lucreze încă de la vârsta de 13 ani, când era plătit cu 1,2 dolari pe săptămână. La doar cinci ani după ce a ajuns în SUA a ajuns secretarul lui Thomas Scott, directorul de district pentru compania de căi ferate Pennsylvania. Când șeful lui a fost promovat în poziția de președinte al companiei, Andrew Carnegie i-a luat locul.
Andrew Carnegie, de Theodore Marceau, sursă foto wikipedia
În timpul Războiului Civil, Carnegie ajunge să dezvolte alături de Thomas Scott un sistem de telegraf militar. A continuat să-și extindă afacerile, de la telecomunicații la construcția de drumuri, după poduri, ca mai târziu să ajungă la producția de oțel. În anul 1873 decide să se concentreze numai pe oțel, într-o perioadă în care economia SUA era lovită în plin de cea de-a doua revoluție industrială. În anul 1860, producția internă de oțel la nivel național era de 13.000 de tone, iar 20 de ani mai târziu, ajungea la 1,4 milioane de tone!
Economie de piață ca în „Vestul sălbatic”
Afaceristul și-a folosit carisma și abilitățile de vânzător pentru a pune în funcțiune unul dintre cei mai mari titani ai industriei oțelului. În timp ce operațiunile companiilor sale se extindeau la nivel național și devenea din ce în ce mai puternic, muncitorii se ridicau adesea împotriva conducerii din fabricile pe care le deținea, de multe ori ajungându-se la greve violente.
Holdingurile lui Carnegie au reușit până la urmă să învingă grevele muncitorilor, iar cum piața muncii nu era în niciun fel reglementată în Statele Unite ale Americii, profiturile companiei Carnegie Steel au crescut de la 4 milioane de dolari în 1892 la 40 de milioane în 1900, timp în care salariile au scăzut sau au stagnat. În anii de după Războiul Civil, industriile din Statele Unite ale Americii au crescut rapid, punând bazele celei mai puternice economii de pe glob.
Combinatul „Lucy”, deținut de Carnegie Steel Company, sursă foto Library of Congress
Conform istoricului Philip Jenkins, industria de cărbune ajunsese în 1860 la 14 milioane de tone produse pe an, o creștere de 3.000% față de anul 1820, ajungând ulterior, în 1884, la 100 milioane de tone.
Producția de bitum a ajuns de la 43 milioane de tone în 1880 la 212 milioane de tone în 1900, cea de antracit de la 30 de milioane de tone la 57.
Prima uzină care producea oțel pe baza tehnologiei inventate de Bessemer a fost construită în Troy, New York, în anul 1865, iar industria s-a tot extins în următoarele două decenii sub îndrumarea lui Andrew Carnegie, scrie istoricul în lucrarea „A History of the United States”. Industria producătoare de oțel ajungea de la un milion de tone produse în 1880 la 25 de milioane în 1910, iar epicentrul acestei dezvoltări era orașul Pittsburgh.
În toată această perioadă, de profundă expansiune, Carnegie își petrecea majoritatea timpului acasă, în Scoția, unde dona milioane de euro bisericilor. El și-a arătat intenția de a-și vinde compania, Carnegie Steel, încă din anul 1889.
Carnegie Steel, cumpărată de bancherul J. P. Morgan
Totul a devenit realitate în anul 1901, când bancherul J. P. Morgan a cumpărat de la industriaș holding-ul într-o tranzacție de 492 milioane de dolari, peste 17 miliarde de dolari ajustați inflației pentru zilele noastre. J. P. Morgan a fuzionat holdingul lui Carnegie cu cel al lui Elbert H. Gary, Federal Steel Company, și cel al lui William Henry Moore, National Steel Company.
În zilele noastre, U.S. Steel este cel de-al doilea cel mai mare producător de oțel din Statele Unite ale Americii, cu afaceri de peste 20 de miliarde de dolari în 2021. Un lucru comun pe care l-a avut CArnegie cu Rockefeller a fost filantropia: primul a donat 350 de milioane de dolari pe parcursul vieții, în timp ce al doilea a donat peste 500 de milioane de dolari.
