Când Mustafa Ashqar și soția sa locuiau încă în orașul Gaza lucrau în domeniul vânzărilor de îmbrăcăminte. Banii pe care îi câștigau erau suficienți pentru a se descurca și pentru a asigura necesarul pentru fetița lor. Astăzi, familia trăiește în Rafah, alături de peste un milion de alți locuitori strămutați din Gaza. Ei se străduiesc să își permită scutece. „Prețurile sunt criminale”, a spus Ashqar. Descriind o creștere de aproape 600% de la începutul războiului, în urmă cu peste cinci luni.
Trăsăturile definitorii ale pieței din Gaza pe timp de război includ prețuri care fluctuează sălbatic. Dar și care sunt determinate de lipsa alimentelor și a altor produse de bază. Precum și de imposibilitatea de a face rost de bani pentru a cumpăra ceea ce este disponibil. Acest lucru exacerbează criza foametei și agravează provocările vieții de zi cu zi. Chiar și pentru locuitorii din Gaza care au economii sau care încă mai câștigă salarii.
Inflația și lipsa de bani din Gaza
„În condițiile unor rezerve limitate, prețurile au crescut vertiginos. Iar produsele de bază au devenit inaccesibile pentru foarte mulți oameni. Palestinienii rămân în mod regulat fără bani. Iar banii lichizi nu ajung prea departe, având în vedere cât de ridicate sunt prețurile”, a declarat Raja Khalidi, economist și director general al Institutului de Cercetare a Politicii Economice Palestiniene cu sediul la Ramallah.
În ianuarie, prețurile la alimente în Gaza au fost mai mult decât duble față de nivelurile de dinainte de război. Potrivit datelor evidențiate de Biroul Central de Statistică palestinian cu sediul în Cisiordania. Prețurile la sare și făină au crescut de 10 ori față de nivelurile de dinainte de război în decembrie și, respectiv, ianuarie. Înainte de a scădea pe măsură ce au sosit proviziile, în timp ce prețul orezului a crescut în acest an, a raportat Programul Alimentar Mondial. Un pachet de scutece care înainte de război costa 25 de shekeli, echivalentul a aproximativ 7 dolari la cursul oficial palestinian. De asemenea, acest produs se vindea cu peste 170 de shekeli la sfârșitul lunii februarie, a declarat Ashqar.
Ramadan, sărbătoare plină de suferință
O piață din Rafah, unde costurile au fost majorate din cauza unei cereri crescute din partea celor peste un milion de persoane strămutate care se adăpostesc în oraș. Sursă foto: The Wall Street Journal
Odată cu începerea Ramadanului, criza complică și mai mult eforturile de a marca luna sfântă islamică într-o zonă de război. Când musulmanii practicanți postesc în timpul zilei, fac donații și se roagă. Unii musulmani din Gaza spun că nu au acces la banii pe care familia lor de peste hotare i-au trimis în conturile bancare. Iar alții spun că primele lor posturi de Ramadan nu au fost cu mult diferite de o zi obișnuită din timpul războiului. Deoarece adesea mănâncă doar o singură masă pe zi.
Suha Mahmoud este o femeie în vârstă de 48 de ani care se adăpostește în Rafah. Aceasta a declarat că prima ei masă de seară de Ramadan a constat în legume pe care le-a cumpărat la prețuri exagerate. „Îi mulțumim lui Dumnezeu că am putut găsi ceva de mâncare”, a spus ea.
Eforturile SUA pentru trimiterea ajutorului
Palestinieni care transportă făină dintr-un camion cu ajutoare în orașul Gaza. Prețul făinii a crescut de 10 ori față de nivelul de dinainte de război la începutul anului. Sursă foto: The Wall Street Journal
Cele mai multe provizii noi intră în Gaza sub formă de ajutor umanitar. Deși unele camioane comerciale au trecut, de asemenea, în enclava asediată. Administrația Biden acționează în eforturile sale de a convinge Israelul să faciliteze mai multe transporturi de ajutoare transfrontaliere. SUA intenționează să construiască un dig temporar în largul coastei Gaza. În scopul de a permite creșterea livrărilor de ajutoare. Acest lucru ar putea duce la scăderea unor prețuri. Pe o piață în care livrările și distribuțiile incoerente provoacă fluctuații imprevizibile ale prețurilor.
Criza din Gaza a fost exacerbată de lipsa de numerar în enclavă. „Sistemul bancar este în mare parte paralizat”, a declarat Steven Fake, un purtător de cuvânt al organizației americane Near East Refugee Aid.
Lipsa de numerar
Palestinienii au retras bani de la bancomatele din Khan Younis în timpul unui armistițiu de o săptămână, în noiembrie. Preocupările legate de siguranță i-au descurajat pe mulți să viziteze băncile și bancomatele. Multe dintre acestea fiind distruse sau scoase din uz. Sursă foto: The Wall Street Journal
Când a început războiul, mulți locuitori din Gaza s-au grăbit să depună bani în bănci. Pentru a-i păstra în siguranță sau pentru a avea acces în străinătate dacă ar fi fost alungați din enclavă. În timpul unui armistițiu de o săptămână, la sfârșitul lunii noiembrie, băncile au transferat bani. Aproximativ 180 de milioane de shekeli, echivalentul a peste 50 de milioane de dolari, în numerar au ajuns din nordul Fâșiei Gaza în sud. Sute de mii de persoane strămutate care se adăposteau acolo căutau să își retragă banii, a precizat aceasta.
După ce armistițiul a luat sfârșit și Israelul s-a angajat într-o ofensivă asupra orașului Khan Younis din sudul țării, nu a existat nicio modalitate de a transfera numerar fizic între sucursalele bancare. Multe dintre cele 56 de sucursale bancare și 91 de bancomate din Gaza au fost distruse sau scoase din funcțiune. Acest lucru a apărut de la începutul războiului, în special în zonele din afara Rafah, a declarat Milhem. Potrivit autorității monetare, de la începutul războiului nu a fost livrat niciun numerar nou băncilor din Gaza din cauza problemelor de securitate. Tranzacțiile electronice sunt deseori imposibile din cauza telecomunicațiilor și a întreruperilor de energie electrică.
„Așteptăm încetarea focului pentru a ne alimenta sucursalele prin deplasarea de numerar în Gaza”, a declarat Milhem.
Disponibilitate redusă de bunuri
Cele mai multe alimente noi intră în Gaza sub formă de ajutor umanitar. O piață din Rafah, în sudul Fâșiei Gaza. Sursă foto: The Wall Street Journal
Duaa Farid, în vârstă de 28 de ani, lucrează în laboratorul unui spital și încă câștigă un salariu, o raritate în Gaza. Dar locuința ei din Deir al-Balah, în centrul Gaza, este departe de majoritatea bancomatelor funcționale, care se află în Rafah. Cel mai apropiat bancomat are cozi care durează ore întregi și rămâne frecvent fără bani – și se află într-o zonă de lupte active, a spus ea.
Banii pe care Farid îi poate obține din contul său bancar, îi obține prin intermediul birourilor de transfer de bani. Care percep o taxă de 15% și limitează retragerile la 400 de shekeli. Adică aproximativ 111 dolari, atunci când sunt disponibili bani lichizi.
„Au trecut două săptămâni de când am reușit să fac rost de bani”, a spus ea.
Disponibilitatea unor bunuri a fost limitată în Gaza chiar înainte de război. Oamenii au suferit de o blocadă impusă de Israel și Egipt în 2007, după ce Hamas a preluat controlul teritoriului. Rata șomajului de dinainte de război se situa în jurul a 45%. Aproximativ 60% din populație era considerată săracă și aproximativ 80% se baza pe ajutoare, potrivit Băncii Mondiale.
Șomajul în rândul palestinienilor
O piață din orașul Gaza luna trecută. Sursă foto: The Wall Street Journal
Șomajul se situa în decembrie la aproximativ 80%, potrivit Organizației Națiunilor Unite. În medie, aproximativ 90 de camioane comerciale și de ajutorare au intrat în Gaza în fiecare zi între începutul războiului, la 7 octombrie, și luna februarie. În timp ce înainte de război intrau aproximativ 500 de camioane pe zi.
Ashqar, tatăl fetiței, s-a stabilit cu familia sa extinsă în Rafah. Înghesuindu-se într-un apartament despre care spune că costă mai mult decât cheltuia el într-o lună întreagă. Rudele își pun la comun banii pentru a plăti o chirie umflată de cererea copleșitoare. Deoarece persoanele strămutate s-au adunat în Rafah. Înainte de război, 1.500 de shekeli „obișnuiau să fie suficienți pentru a supraviețui o lună. Acum, 4.000 de shekeli nu sunt de ajuns”, a declarat Ashqar, în vârstă de 35 de ani.
Ashqar a spus că își consumă economiile pentru a plăti chiria. De asemenea, încearcă să facă troc cu obiecte adunate prin intermediul ajutoarelor pentru nevoile zilnice. Cum ar fi scutece pentru copilul său de un an. „Tot ceea ce avem și nu ne trebuie, vindem sau facem schimb”, a spus Ashqar. Dar, având în vedere costul ridicat al vieții în Rafah, acest lucru nu este suficient. „Chiar dacă vinzi ceva pe piață, cât de departe vor ajunge acei bani?”a spus Ashqar, conform The Wall Street Journal .
