Donald Trump a ordonat săptămâna aceasta lucrări la cel mai ambițios scut antirachetă din istoria SUA. El este conceput pentru a distruge rachetele hipersonice și a preveni anihilarea nucleară.
Președintele american l-a numit „Iron Dome for America”. Denumirea este o aluzie la renumitul sistem de apărare aeriană al Israelului. Însă viziunea pentru sistemul de generație următoare al lui Trump, care include lasere spațiale, este de fapt mult mai apropiată de așa-numitul program Star Wars al lui Ronald Reagan, lansat în 1983, în plin război rece.
Dezvoltarea unui fel de Star Wars 2.0 ar costa sute de miliarde de dolari. Provocările tehnologice cu care se confruntă sunt imense. Experții nucleari au avertizat, de asemenea, că inițiativa ar putea determina China și Rusia să ia contramăsuri care să-i anuleze efectele. Acesta este motivul pentru care Bulletin of Atomic Scientists și-a mutat „ceasul Apocalipsei” cu o secundă mai aproape de miezul nopții în această săptămână.
Care este planul lui Trump pentru un scut antirachetă?
Ordinul executiv al președintelui american îi acordă secretarului apărării Pete Hegseth 60 de zile pentru a elabora un plan de apărare a SUA împotriva atacurilor cu rachete balistice, hipersonice și de croazieră avansate.
Sistemul propus de Trump, descris în memorandum, este cuprinzător, extraordinar de costisitor. Acesta este de un alt nivel de sofisticare tehnică decât Iron Dome al Israelului.
Acest sistem apără doar zone mici de rachete cu rază scurtă de acțiune, cu zboruri joase și nenucleare. Inițiativa lui Trump vizează interceptarea rachetelor balistice intercontinentale. Ele călătoresc de 100 de ori mai departe și de șapte ori mai repede. De asemenea, SUA este de aproape 450 de ori mai mare decât Israelul. În schimb, ordinul lui Trump cere desfășurarea de „interceptori spațiali” – o rețea de sateliți, unii echipați cu lasere. Se solicită apoi dezvoltarea unui alt strat de interceptori la altitudini mai joase, în cazul în care laserele eșuează.
În plus, se cer „capacități de a respinge atacurile cu rachete înainte de lansare”. Cu alte cuvinte, este un sistem care să distrugă arcașul, nu doar săgeata. Analiștii spun că un scut antirachetă spațial etanș este aproape imposibil. „Nu există o pătură de securitate magică”, a declarat Tom Karako, expert în rachete la think-tank-ul CSIS din Washington.
Cum ar funcționa și cât ar costa?
Pentru a distruge rachetele nucleare balistice în faza de propulsie, ar fi necesare lasere eficiente pe distanțe de sute de kilometri. O astfel de tehnologie nu există în prezent. Acest lucru se datorează în parte „exploziei termice”. Energia unui laser încălzește atmosfera din jurul său și reduce puterea fasciculului. Efectul este redus în vidul apropiat al spațiului cosmic. Acesta este mult mai mare odată ce raza atinge atmosfera terestră.
Alimentarea sateliților care lansează laserele ar necesita, de asemenea, ca aceștia să aibă mini-reactoare nucleare sau poate un sistem avansat de panouri solare. „Nu este imposibil. Ar necesita un efort major de cercetare și investiții care nu ar putea fi realizat pe termen scurt”, a declarat Fabian Hoffmann, expert în rachete la Oslo Nuclear Project.
Apoi, există costurile, pe care Trump ar trebui să convingă Congresul să le finanțeze. Un raport din 2012 al Academiei Naționale de Știință a constatat că „chiar și un sistem de apărare bazat pe spațiu auster și cu capacitate limitată” ar necesita 650 de sateliți. Costul se ridică la 300 de miliarde de dolari. Acesta a avertizat că ar fi vulnerabil la armele antisatelit. Dintre acestea sunt armele nucleare spațiale pe care Rusia le-a dezvoltat recent, potrivit serviciilor de informații americane.
„Sistemele de apărare împotriva rachetelor spațiale au fost abandonate în mod repetat deoarece sunt costisitoare, foarte dificile din punct de vedere tehnic și ușor de învins”, a declarat Laura Grego, director de cercetare pentru Programul de securitate globală la Union of Concerned Scientists.
Ar fi mai practic un sistem terestru?
Tehnologii eficiente există deja. Ucraina a utilizat cu succes sisteme furnizate de Occident pentru a distruge rachetele balistice și hipersonice rusești. Problema, din nou, este costul. SUA are deja un program de apărare antirachetă terestră cu rază medie de acțiune în valoare de 60 de miliarde de dolari. Acesta constă în 44 de interceptoare, desfășurate în Alaska și California. Ele sunt concepute pentru a distruge rachetele cu rază lungă de acțiune ale unor inamici precum Coreea de Nord.
Dar cum fiecare costă peste 50 de milioane de dolari, extinderea acestui sistem pentru a acoperi toate SUA ar fi extrem de costisitoare.
„Nu se pot amplasa peste tot sisteme active de apărare care ar fi necesare pentru apărarea orașelor, a infrastructurii critice și a siturilor militare”, a declarat Stacie Pettyjohn de la think-tank-ul Center for a New American Security.
În plus, o analiză tehnică din 2000 a constatat că și o țară mai puțin dezvoltată, precum Coreea de Nord, ar putea utiliza contramăsuri înțelese de mult timp. Printre acestea sunt momeli sau un „înveliș răcit” care acoperă focosul nuclear pentru a deruta rachetele interceptoare care caută căldură.
„Sistemele actuale de apărare antirachetă a teritoriului național, în ciuda deceniilor de dezvoltare, ar putea chiar să nu contracareze în mod fiabil amenințările statelor necinstite. Realizarea unei apărări cuprinzătoare împotriva arsenalelor de rachete mult mai mari ale Rusiei și Chinei ar necesita cheltuieli astronomice fără progrese tehnologice fără precedent”, a declarat Zhao Tong, membru senior la Carnegie Endowment for International Peace.
Cum ar putea reacționa adversarii nucleari ai Americii?
Chiar și un Război al stelelor 2.0 cu un succes moderat ar lipsi Rusia și China de capacitatea lor de ripostă. Mai mult, le-ar putea determina să se lanseze într-o cursă accelerată a înarmărilor pentru a păstra paritatea nucleară.
„Dacă o [putere nucleară] poate demonstra că se poate apăra, având în același timp capacitatea de primă lovitură [pentru armele sale nucleare], acest lucru este destabilizator”, a declarat Manpreet Sethi, șeful programului nuclear de la Centrul pentru studii privind puterea aeriană din New Delhi, conform ft.com.
„Este o amenințare ofensivă pe care rivalii marilor puteri nu o pot și nu o vor ignora. Intenția noastră poate fi defensivă. Indiferent de intenție, dacă capacitățile sunt reale, aceasta va fi considerată o amenințare ofensivă critică”, a declarat Eric Heginbotham, expert în probleme nucleare chineze la MIT.
Adversarii ar putea lua contramăsuri ușor accesibile
Rusia ar putea încărca mai multe focoase nucleare pe rachetele balistice existente. Exista și posibilitatea de a viza zone cu o apărare mai slabă.
„Adversarii ar putea pur și simplu să redirecționeze atacurile către numeroase centre de populație neprotejate – făcând ca apărarea unor locații selectate să fie lipsită de sens strategic”, a declarat Zhao.
Analiștii au susținut că o abordare mai sobră ar presupune ca SUA să depună eforturi pentru a limita arsenalele nucleare strategice ale țărilor. Acesta este un lucru susținut de Trump într-un discurs recent la Davos.
Între timp, amenințările cu rachete convenționale ar putea fi abordate prin consolidarea sistemelor de la altitudini mai joase, bazate pe sol sau pe navele militare americane. Costurile ar fi încă uriașe. O astfel de abordare ar fi fezabilă din punct de vedere tehnic. Totodată, ar putea evita o nouă cursă a înarmărilor.
„SUA ar trebui să se concentreze pe consolidarea sistemului de apărare împotriva rachetelor de nivel inferior, încercând în același timp să mențină actualul echilibru al puterii în domeniul nuclear”, a declarat Hoffman.
Este proiectul potențial profitabil pentru SpaceX a lui Elon Musk?
Partea spațială a programului ar necesita lansarea a sute de sateliți purtători.
Guvernul SUA are alți contractori capabili să trimită sateliți purtători în spațiu. Totuși, rachetele lui Musk au o capacitate mai mare de încărcare utilă, un volum mai mare de încărcare utilă. De asemenea, ele sunt mult mai ieftine decât majoritatea concurenților. Acestea sunt lansate cu o frecvență mult mai mare, cu o lansare în medie la fiecare trei zile anul trecut.
„O mulțime de oameni vor face bani”, a declarat Grego de la Union of Concerned Scientists.
Totuși, ar exista compromisuri. SpaceX are deja contracte guvernamentale în valoare de 20 de miliarde de dolari. Ar trebui probabil să sacrifice capacitatea rezervată pentru popularea constelației Starlink – cel mai mare motor de venit al companiei. Toate acestea presupun că programul spațial, pe care Grego l-a descris drept o „fantezie”, va fi aprobat de Congres și va continua.
