Infofinanciar > Info > Interviu cu un scriitor la debut. Sarina Oprea: „Scrisul este o evadare, dar și un act de curaj”
Info

Interviu cu un scriitor la debut. Sarina Oprea: „Scrisul este o evadare, dar și un act de curaj”

Interviu cu un scriitor la debut. Sarina Oprea: „Scrisul este o evadare, dar și un act de curaj”
Sursa foto: Arhiva companiei

Debutul este un moment definitoriu în cariera fiecărui scriitor, încărcat de emoții, speranțe și temeri. O confirmare a așteptărilor, dar și un punct de plecare într-o călătorie prin viață, după cum ne-a mărturisit Ștefania Sarina Oprea, proaspăt autor, care își prezintă cartea „De la sărăcie la extaz” drept o colecție de povestiri cu tentă autobiografică, scrise cu autoironie și sinceritate, fără ornamente sau încercări de a impresiona.

– Cum și de unde a început povestea ta de scriitoare?

– Momentul exact al începutului nu pot să-l localizez, dar atracția pentru scris a fost mereu acolo, latentă, ca o lumină discretă care așteaptă să fie aprinsă. Această atracție s-a transformat în pasiune pe măsură ce am citit mai mult – căci, înainte să scrii, trebuie să înveți să te pierzi generos printre rândurile altora. Am ales să mă dedic scrisului și pentru că eu și științele exacte nu am avut niciodată o relație cordială. N-am fuzionat, n-am rezonat, iar dacă matematica ar fi fost o limbă, probabil aș fi avut un accent teribil. De aceea, sunt recunoscătoare pentru existența Excel-ului, acest salvator tăcut, care știe să rezolve toate acele dileme numerice fără să-mi ceară părerea și să facă el treaba aceea îngrozitoare. Cred că povestea unui scriitor începe încă din copilărie, cu afinități care se formează natural. Poate că, atunci când am descoperit litera A, nu mi-am dat seama că aveam să o așez mai târziu într-un rând, iar apoi într-o carte. Dar uite că s-a întâmplat și a fost mai mult decât o întâmplare – a fost o alegere.

„Scriem pentru a fi citiți”

– Cum s-a născut prima ta carte?

– Înainte de carte, a fost blogul meu – sarina.ro –, un spațiu în care am „testat apele”, cum s-ar spune. Practic, am scris, am așteptat reacții și mi-am ajustat curajul în funcție de ele. Oricât ne-ar plăcea să pozăm în scriitori stoici și imuni la părerile celorlalți, adevărul e că scriem pentru a fi citiți, nu pentru a ne prăfui textele în sertare. Prima carte a apărut dintr-o dorință simplă: să spun poveștile familiei mele așa cum sunt – crude, autentice, fără zorzoane inutile.

– Care a fost factorul declanșator al creativității?

– Confortul, dar nu cel despre care citești în manualele de dezvoltare personală. A fost momentul acela rar când m-am simțit în armonie cu ceea ce urma să scriu, cu toate fricile puse deoparte. Practic, am fost ca un alchimist amator – am luat ce aveam, le-am aruncat pe foaie și, surpriză, n-a explodat nimic. Aș putea spune că ideea a venit curajos. Dar adevărul e că a fost un amestec de instinct și dorință sinceră de a împărtăși ceva real. Mi-am spus că, dacă tot mă apuc de scris, măcar să fie cu tot ce am. Și am făcut-o.

O colecție de povestiri scrise cu sinceritate

– Despre ce este vorba în „De la sărăcie la extaz”?

– Cartea se plasează în zona nonficțiunii creative – autobiografie ar fi, totuși, prea mult spus. Nu urmează un fir cronologic clar și nici o structură rigidă, cum se întâmplă de obicei în poveștile despre „viețile altora”. Este, mai degrabă, o colecție de povestiri – unele scurte, altele mai generoase – scrise cu sinceritate, fără ornamente sau încercări de a impresiona. Am vrut să surprind viața dintr-un orășel, Lehliu Gară, din mijlocul Bărăganului, așa cum am trăit-o și cum o țin minte. Cartea începe prin ochii unui copil, trece prin perspectiva unui adolescent și ajunge la gândurile unui adult. Capitolele sunt o călătorie printr-o realitate care, de multe ori, este trecută cu vederea sau ascunsă, poate din rușine, poate din nepăsare. Sunt pagini care conțin și umor, și autoironie – pentru că asta sunt eu: directă, fără ocolișuri. Mai târziu, povestirile își schimbă decorul, trecând pe alte meleaguri, dar fără pretenții de superioritate. Nu este o scriitură „globetrotter-esque”. Picioarele mele au rămas bine fixate pe pământ, chiar dacă decorul s-a schimbat.

– Cum ai ajuns la acest titlu?

– Titlul a venit aproape pe ultima sută de metri, fără să fie gândit sau programat. Este o dualitate care mi s-a părut potrivită. Sărăcia este reală, o cunosc prea bine – e amprenta care rămâne cu tine. Extazul, în schimb, nu este despre bogăție materială. Este despre ruperea din cerc, despre evadare, despre ceea ce descoperi și te transformă. Dacă mă întrebi, extazul este faptul că am reușit să pun toate astea în cuvinte și să devin ceea ce sunt acum. Un fel de aur ieșit din tăciuni, cum sugerează și coperta.

Sarina Oprea 2

Volumul de debut al scriitoarei Ștefania Sarina Oprea. Sursă foto: Arhiva companiei

„Am vrut ca debutul meu să fie unul autentic și asumat”

– Cât de ușor este să scrii o carte despre tine, despre experiențele tale, în loc să te „ascunzi” în spatele personajelor?

– Am fost acuzată – pe nedrept, bineînțeles – că m-am autoelogiat, că „m-am pus pe un piedestal”. Realitatea este că am scris despre mine cu aceeași ironie și același adevăr dezarmant cu care aș scrie despre oricine altcineva. Cine spune că nu poți scrie despre tine cu luciditate și un strop de sarcasm? Procesul de scris a fost, paradoxal, ușor. Corectura? La fel. Tehnoredactarea? O plimbare în parc. Dar momentul în care am realizat că aceste pagini vor ajunge în mâinile altora – asta a fost provocarea. Dintr-o dată, povestea mea, poveștile familiei mele, detaliile intime și crude erau acolo, gata să fie citite, comentate și, de ce nu, judecate. Am vrut ca debutul meu să fie unul autentic și asumat. Am vrut să fie această carte – fără ascunzișuri, fără ocoluri. Pentru viitor, am în plan să trec la ficțiune. Acolo voi strecura fragmente de realitate în fiecare personaj, dar într-un mod subtil, care să lase cititorii să ghicească ce este adevărat și ce nu. Și acela va fi farmecul: niciodată să nu fie clar unde se termină ficțiunea și unde începe realitatea.

Lansare la Lehliu Gară

– Unii consideră scrisul o „stare de grație”, alții un travaliu de zi cu zi, în care trebuie să îți depășești limitele cu fiecare pagină – care este situația în cazul tău?

– Pentru mine, scrisul este exact ceea ce trebuie să fac, fără să simt că „trădez” vreo altă activitate care ar avea nevoie de mine. Nu-mi stă gândul nici la casa în dezordine, nici la ora târzie și nici măcar la faptul că poate încă port pijamalele la prânz. Scrisul este o evadare, dar și un act de curaj – o formă de a-mi pune sinele în slujba acestui viciu sublim. În plus, scrisul are un efect miraculos: calmează gălăgia din mintea încărcată de amarul nespus, de veselia nerostită și de toate acele detalii care cer să fie așezate pe hârtie. Este modul în care dau un sens haosului din jur. Dacă aș putea trăi doar din scris, m-aș abandona cu totul acestui proces. Aș lua pauze doar pentru a citi – să adaug combustibil unei flăcări care pare să nu se stingă niciodată. Pentru mine, scrisul nu este doar un efort; este un lux al spiritului.

– De ce ai ales să faci lansarea cărții la Lehliu Gară?

– Lehliu Gară este esența acestei cărți – locul unde copilăria mea a prins rădăcini printre câmpurile nesfârșite de grâu, floarea-soarelui, rapiță și salcâmi. Bărăganul nu e doar o întindere monotonă, este o metaforă vie a copilăriei, acea perioadă neprețuită care modelează tot ce urmează. Orașul nu l-am ales eu, el m-a ales pe mine. Deși alesesem Bucureștiul, cu zgomotul său și deschiderea culturală, Lehliu și-a revendicat locul în poveste. Prin oamenii săi, prin amintirile sale, prin tot ce a însemnat „acasă” la un moment dat, m-a chemat înapoi. Și n-am putut să-l refuz. A fost o decizie firească, ca o întoarcere la punctul de plecare, dar și o recunoaștere a puterii pe care locurile mici o au asupra noastră. Cei care m-au încurajat să fac lansarea aici au avut dreptate: Lehliu Gară merita să fie scena principală pentru o poveste care i se datorează.

„Un amalgam complex de provocări, costuri și timp”

– Cât de dificil este să fii autor debutant și independent în România? Te gândești să devii scriitor „full-time”?

– Dificil nu e cuvântul potrivit, este un amalgam complex de provocări, costuri și timp. Am ales să public independent nu doar pentru că editurile m-au refuzat – nici măcar nu mi-au răspuns la emailuri. Așa că am decis să investesc în cartea mea timp, bani și multă răbdare, fără să mă bazez pe aprobarea altora. Nu mă caracterizează insistența. Îmi păstrez persuasiunea pentru a mă mâna pe mine însămi către acțiuni care-mi aduc fericirea. Este greu, este scump, dar, în același timp, sublim. Momentul în care cartea ta ajunge în mâinile cititorilor face ca toate aceste obstacole să pară doar niște detalii tehnice. Cât despre a deveni autor full-time? Fără ezitare, da. Nu doar că mi-ar plăcea, dar simt că asta este direcția firească. Ar însemna să trăiesc exact cum scriu – cu pasiune.