Iranul a construit o rachetă balistică hipersonică, conform declarațiilor comandantului aerospațial al Gardienilor Revoluției. Afirmațiile sale au creat un val de îngrijorări legate de capacitățile iraniene în materie de rachete, cu atât mai mult pe fondul acuzațiilor că Iran furnizează rachete și drone Rusiei.
Rachetele hipersonice, ca și rachetele balistice tradiționale care pot transporta arme nucleare, au capacitatea de a zbura cu o viteză de peste cinci ori mai mare decât viteza sunetului, pe o traiectorie complexă, ceea ce le face dificil de interceptat de sistemele antirachetă.
„Această rachetă are o viteză mare și poate manevra și în afara atmosferei. Ea va viza sistemele antirachetă avansate ale inamicului și reprezintă un mare salt generațional în domeniul rachetelor”, a declarat comandantul Amir Ali Hajizadeh, citat de Reuters.
Racheta nu poate fi detectată de sistemele de apărare
„Această rachetă balistică hipersonică a fost dezvoltată pentru a contracara scuturile de apărare antiaeriană”, a declarat Hajizadeh, citat de agenția iraniană de presă Fars. „Va fi capabilă să spargă toate sistemele de apărare antirachetă”, a adăugat acesta, potrivit CBS News.
Cu toate acestea, nu au existat rapoarte privind testarea unei astfel de rachete de către Iran și, deși Republica Islamică a dezvoltat o mare industrie internă de armament în fața sancțiunilor și embargourilor internaționale, analiștii militari occidentali spun că Iranul își exagerează uneori capacitățile de armament.
Preocupările legate de rachetele balistice ale Iranului au contribuit totuși la decizia SUA, în 2018, sub conducerea președintelui de atunci Donald Trump, de a se retrage din pactul nuclear pe care Teheranul l-a semnat cu puterile mondiale în 2015.
Săptămâna trecută, Iranul a declarat că a testat Ghaem 100, primul său lansator spațial cu trei trepte, care ar putea plasa sateliți cu o greutate de 80 kg pe o orbită la 500 km de suprafața Pământului, potrivit presei de stat, citată de Black News.
Statele Unite au calificat astfel de acțiuni drept „destabilizatoare”, deoarece consideră că vehiculele de lansare spațială ar putea fi folosite pentru a transporta un focos nuclear.
Ce presupune o rachetă hiperonică
Pe lângă vitezele mult mai mari, rachetele hipersonice sunt, de asemenea, manevrabile, ceea ce le face mai greu de urmărit și de apărat decât rachetele convenționale.
În timp ce țări precum Statele Unite au dezvoltat sisteme concepute pentru a se apăra împotriva rachetelor balistice și de croazieră, capacitatea de a urmări și doborî o rachetă hipersonică rămâne o întrebare.
Spre deosebire de rachetele balistice, rachetele hipersonice zboară pe o traiectorie joasă în atmosferă, putând atinge țintele mai rapid. Testarea de către Coreea de Nord a unei rachete hipersonice anul trecut a stârnit îngrijorări cu privire la o cursă pentru a dobândi această tehnologie.
În prezent, Rusia conduce cursa pentru dezvoltarea rachetelor, urmată de China și Statele Unite. Moscova chiar a afirmat în martie că a folosit o rachetă hipersonică în Ucraina, în ceea ce ar fi fost prima utilizare a acestui tip de armă în luptă, însă SUA nu au confirmat niciodată că a fost folosită.
Atât Iranul, cât și Rusia sunt vizate de sancțiuni severe – Iranul după ce SUA s-au retras unilateral din acordul nuclear încheiat în 2015 între Teheran și puterile mondiale, iar Rusia de când a invadat Ucraina în februarie.
