Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a fost preluat de români din nordul Europei, fiind mai întâi adoptat de familiile înstărite. La început, pomul de Crăciun era decorat cu mere, nuci vopsite și conuri aurite.
Tradiția a evoluat, iar începând cu secolul al XIX-lea, au apărut podoabe confecționate sub formă de mici jucării. Tot atunci au devenit populare și globurile, care s-au impus rapid ca elemente tradiționale ale bradului. Lumânările, care simbolizau focurile solstițiale din Antichitate, au început să fie utilizate pentru a decora bradul în secolul al XVIII-lea, în Germania.
Semnificația bradului de Crăciun, la români
La români, bradul de Crăciun are semnificație interesantă. Acesta este strâns legat de numeroase sărbători și ritualuri, de la naștere și nuntă până la moarte. Potrivit specialiștilor, simbolul bradului provine dintr-un cult celtic, în care pomul reprezenta axul lumii, fiind văzut ca o legătură spirituală între Pământ și Divinitate.
Conform tradiției străbune, bradul împodobit cu fructe și panglici era legat de stâlpul porții la nunți. În anumite sate din nordul Moldovei, crucile de pe morminte sunt așezate în trunchiuri de brad.
Dincolo de meleagurile românești, ne ducem în antichitate, când oamenii duceau ofrande bradului ca unui zeu. Atunci exista obiceiul de a închina un copil nou-născut la brad, sau de a da un copil din “flori” sau orfan în pază unui copac bătrân. Mai târziu, se putea citi destinul pruncului, în funcție de cum creștea bradul.
Primul brad împodobit din România
Primul brad împodobit din România a fost la curtea regelui Carol I, în 1866, odată cu venirea dinastiei Hohenzollern în Ţările Române. Documentele din acea perioadă menționau bradul de Crăciun de la palatul regal din București, acesta fiind decorat cu flori din hârtie și fructe.
Imediat, boierimea bucureșteană a preluat obiceiul, astfel, începând cu acel an, bradul împodobit a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale Crăciunului, inclusiv în casele româneşti.
În „Memorii”, Principele Carol menționează Ajunul Crăciunului anului 1874 care a fost „de o frumuseţe strălucitoare”. Atunci, Principese Elisabeta a împodobit 14 brazi în Sala Tronului, pentru prima dată. În plus, lumea bună a Bucureștiului a fost prezentă şi a primit daruri simbolice.
În jurul anului 1900, devenise deja o tradiție ca un brad frumos și înalt să fie trimis la Curtea Regală din București. Acesta era ales special de grădinarul castelului Peleș.
Ornamentele de pom se aducea din Nurenberg, iar cadourile erau achiziționate din București, de obicei.
Tradiția era ca fiecare persoană de la curte să primească un cadou la Pomul de Crăciun. Bradul era amplasat în marea sală de bal, iar câteva domnișoare din înalta societate se ocupau de împodobirea acestuia. Din cauza înălțimii impresionante a bradului, nu se foloseau lumânări, așa cum era obiceiul, ci doar mici lămpi electrice de diverse culori, potrivit Oficiului de Știri.
